CSJ. Decizia nr. 1975/2003. Contencios. Anulare avize si decizii UAR. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1975/2003
Dosar nr. 1985/2002
Şedinţa publică din 22 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta G.M.S. a chemat în judecată Baroul de Avocaţi Olt şi U.A.R., solicitând anularea avizului nefavorabil şi a deciziei nr. 1006 din 5 septembrie 2000 şi, respectiv nr. 8200 din 16 decembrie 2000, prin care i s-a respins cererea de primire în avocatură cu scutire de examen.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, la 27 martie 2000 a depus dosarul de primire în profesia de avocat stagiar cu scutire de examen, iar la 1 septembrie 2000 a susţinut interviul, în faţa unei comisii alcătuită din 3 membri, fiind îndreptăţită să fie primită în profesia de avocat fără examen.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 661 din 14 septembrie 2001, a admis acţiunea, a anulat actele administrative contestate şi a obligat pârâţii să o înscrie pe reclamantă în tabelul avocaţilor.
Prin încheierea nr. 146/22 ianuarie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a strămutat judecarea pricinii la Curtea de Apel Târgu Mureş, desfiinţând, totodată, sentinţa civilă nr. 661 din 14 septembrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ.
După strămutarea pricinii, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 90 din 14 mai 2002, a admis acţiunea, a anulat actele administrative atacate şi a obligat Baroul Olt să o înscrie pe reclamantă pe tabloul avocaţilor, cu drept de exercitare a profesiei, cu scutire de examen.
S-a reţinut că, motivul invocat, pentru respingerea cererii de primire în profesia de avocat, este neîntemeiat şi superficial, având în vedere că reclamanta a participat la interviu, dar răspunsurile acesteia nu s-au consemnat în vreun act, precum şi media generală obţinută în perioada facultăţii şi adeverinţa ce atestă că a promovat examenul de licenţă.
Împotriva sentinţei au declarat recurs U.A.R. şi Baroul Olt, pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că reclamanta nu a promovat interviul susţinut, pentru a putea fi primită în profesia de avocat.
Recursurile sunt fondate.
Prin Legea nr. 51/1995 sunt reglementate condiţiile de primire în profesia de avocat şi procedura de autorizare a exercitării acestei profesii.
În acest sens, potrivit art. 52 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, toate cazurile de primire în profesie cu scutire de examen sunt soluţionate individual, urmând procedura avizării de către barou şi a acordării scutirii de examen de către Comisia Permanentă a U.A.R., în baza art. 55 alin. (2) lit. d) din lege.
Procedura avizării este reglementată prin art. 32 alin. (1) şi (2) din Statutul profesiei de avocat, în sensul că, după depunerea raportului şi verificarea cunoştinţelor referitoare la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, consiliul baroului analizează îndeplinirea condiţiilor pentru primirea în profesie, soluţionează eventualele opoziţii şi întocmeşte un aviz motivat care va fi înaintat Comisiei Permanente a U.A.R., împreună cu toate lucrările ce privesc cererea.
Avizul prevăzut la alin. (1) va cuprinde propunerea motivată cu privire la acordarea sau la refuzul acordării scutirii de examen.
În cauză, a fost respectată procedura, privind modalităţile de primire în profesia de avocat, iar Baroul Olt, după verificarea cunoştinţelor referitoare la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, a refuzat acordarea scutirii de examen, motivând că, reclamanta, în cadrul interviului, nu a făcut dovada cunoştinţelor pretinse, pentru exercitarea profesiei de avocat.
La rândul său, Comisia Permanentă a U.A.R., prin Decizia nr. 1006 din 3 noiembrie 2000, a respins cererea reclamantei, iar Consiliul Uniunii a respins contestaţia (Decizia nr. 8200/2001), reţinând că solicitanta nu a făcut dovada unor minime cunoştinţe profesionale pentru exercitarea profesiei de avocat.
Aşadar, criteriile avute în vedere de autorităţile abilitate să verifice cunoştinţele reclamantei, pentru exercitarea profesiei de avocat, nu exced cadrul prevederilor Legii nr. 51/1995 şi al statutului, ci constituie o prerogativă a acestora, pe care prima instanţă a nesocotit-o.
În consecinţă, soluţia adoptată de prima instanţă este nelegală şi netemeinică, iar recursurile fondate, urmând să fie admise, casată sentinţa şi în fond respinsă acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de UA.R. şi de Baroul Olt împotriva sentinţei nr. 90 din 14 mai 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1974/2003. Contencios. Anulare avize si decizii... | CSJ. Decizia nr. 1976/2003. Contencios. Anulare decizie MFP si... → |
|---|
