CSJ. Decizia nr. 198/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi - sectia jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 198/2003
Dosar nr. 1873/2002
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 28 din 19 februarie 2002, Colegiul jurisdicţional Botoşani a respins contestaţiile formulate de M.M., Mi.M., N.V., L.I., C.A., M.I., G.D., B.V., I.G., G.R. şi H.F., împotriva deciziilor de imputare emise pe numele lor, la 4 decembrie 1996, de SC M. SA Botoşani.
Recursurile jurisdicţionale declarate împotriva acestei sentinţe de către contestatori, au fost admise prin Decizia nr. 218 din 17 mai 2002, pronunţată de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, care a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare, la Tribunalul Botoşani.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs jurisdicţional a reţinut că persoanele fizice pentru care s-au întocmit deciziile de imputare, nu fac parte din categoria celor enumerate în art. 41 din Legea nr. 94/1992, republicată şi pentru care este competent să se pronunţe în primă instanţă, Colegiul jurisdicţional. Constatând că în cauză este dedus judecăţii un conflict de drepturi, în sensul prevăzut de art. 68 lit. a) din Legea nr. 68/1999, instanţa de recurs jurisdicţional a aplicat prevederile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., modificat şi completat prin OUG nr. 138/2000 şi OUG nr. 59/2001, stabilind că pentru judecarea pricinii este competent Tribunalul Botoşani, instanţă la care a dispus trimiterea cauzei.
Impotriva acestei sentinţe şi în temeiul art. 82 alin. (1) din Legea nr. 94/992, republicată, a declarat recurs intimata SC M. SA Botoşani, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut că instanţele Curţii de Conturi sunt competente să judece fondul pricinii, întrucât sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 41 din Legea nr. 94/1992, republicată, iar contestatorii fiind paznici şi ofiţeri de serviciu ai societăţii, angajaţi cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, aveau calitate de gestionari de fapt ai întregului patrimoniu al unităţii, pe durata efectuării serviciului.
Recursul este nefondat şi urmează să fie respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 41 din Legea nr. 94/1992, republicată, colegiul jurisdicţional judecă în primă instanţă, contestaţiile introduse împotriva actelor de imputaţie, de către administratorii, gestionarii, contabilii, precum şi de către ceilalţi salariaţi care au participat, împreună cu aceştia, la producerea pagubelor persoanelor juridice, prevăzute la art. 18 din aceiaşi lege.
Prin această reglementare se derogă de la dreptul comun al muncii, cu privire la procedura de contestare a deciziilor de imputare şi competenţa de a se pronunţa în primă instanţă aparţine colegiului jurisdicţional.
Instanţa de recurs jurisdicţional a stabilit judicios că în cauză nu sunt incidente prevederile legale sus-menţionate, întrucât contestatorii, deşi salariaţi ai societăţii recurente, nu au avut calitatea de administratori, gestionari sau contabili şi nici nu a fost stabilită răspunderea materială a acestor ultime persoane, pentru producerea pagubelor, avute în vedere la emiterea deciziilor de imputare, contestate în prezentul dosar.
De altfel, însăşi recurenta a confirmat că persoanele fizice pe numele cărora au fost întocmite deciziile de imputare, nu au avut calitatea de administratori, gestionari sau contabili şi nici nu a susţinut că dauna suportată în patrimoniul său este consecinţa participării contestatorilor, împreună cu salariaţii din categoriile expres prevăzute în art. 41 din Legea nr. 94/1992, republicată, la producerea prejudiciului, pentru repararea căruia au fost emise actele de imputaţie contestate.
În consecinţă, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a constatat corect că pentru soluţionarea conflictului de drepturi dedus judecăţii, sunt aplicabile normele de competenţă materială din dreptul comun al muncii şi că potrivit art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ., competenţa de a se pronunţa în primă instanţă, aparţine tribunalului.
Faţă de considerentele expuse şi constatând că, nu există motive de casare a deciziei nr. 218 din 17 mai 2002, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M. SA Botoşani împotriva deciziei nr. 218 din 17 mai 2002 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1977/2003. Contencios. Refuz recalculare... | CSJ. Decizia nr. 1980/2003. Contencios. Anularea certificatului... → |
|---|
