CSJ. Decizia nr. 1976/2003. Contencios. Anulare decizie MFP si acte vamale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1976/2003
Dosar nr. 1995/2002
Şedinţa publică din 22 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC T. SA, prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, la data de 9 ianuarie 2002, a solicitat ca, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, să se anuleze Decizia nr. 1983 din 7 decembrie 2001 pronunţată de pârât, prin care i-a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia ce o formulase împotriva actelor de constatare cu nr. 27, 28,2 9 şi 30 din 22 ianuarie 2001 întocmite de Biroul Vamal Constanţa Port şi a Notei de calcul pentru majorări de întârziere cu nr. 1859 din 29 ianuarie 2001 pentru suma totală de 136.594.344.426 lei.
A motivat, în acţiune, reclamanta că s-a reţinut eronat de pârât că nu a depus contestaţia în original, aceasta fiind depusă la Ministerul Finanţelor Publice cu nr. 17129 din 4 septembrie 2001, dar fiind emisă o altă decizie cu nr. 1531 din 3 octombrie 2001, prin care Ministerul Finanţelor Publice s-a dezînvestit.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a soluţionat acţiunea prin sentinţa nr. 407 din 15 aprilie 2002, respingând ca nefondată acţiunea.
Pentru a pronunţa această situaţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada unei contestaţii formulate împotriva actelor de constatare cu nr. 27-30 din 22 ianuarie 2001, astfel că Decizia nr. 1983/2001 este legală.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, criticând soluţia ca fiind netemeinică şi nelegală, în sensul că la dosar există dovezi că a formulat contestaţia împotriva celor patru acte de constatare, că prin neobservarea acestora atât pârâtul, cât şi instanţa a reţinut greşit că nu au fost respectate prevederile art. 6 din OUG nr. 13/2000.
Recursul se constată a fi fondat pentru considerentele ce se vor expune.
Cu adresa nr. 90823 din 6 februarie 2001, reclamanta s-a adresat Direcţiei Regionale Vamale Constanţa, prin care menţionează în legătură cu actele constatatoare cu nr. 27, 28, 29 şi 30 din 22 ianuarie 2001, întocmite de Biroul Vamal Constanţa, că sunt nejustificate, fiind încheiate eronat, urmare a interpretării greşite a prevederilor OUG nr. 210/1999 şi Certificatului de amânare nr. 16006 emis de Ministerul Finanţelor Publice la 11 februarie 2000 şi, drept urmare „contestă aceste acte". Acest act, contestaţie, s-a înregistrat la Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Constanţa sub nr. 2036 din 12 februarie 2001.
De asemenea, există adresa 342498 din luna iunie 2001 a Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor care se adresează reclamantei–recurente, urmare a contestaţiei ce o pronunţase, adresă prin care cere a se depune contestaţia în original.
Se mai constată că la data de 13 iunie 2001 cu adresa nr. 9757, Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Constanţa, se adresează Biroului Vamal de Control şi Vămuire Constanţa, care în alin. (3) menţionează că „societatea în cauză a formulat contestaţia înregistrată sub nr. 2390 din 16 februarie 2001, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti".
Faţă de aceste constatări rezultă că, în mod netemeinic, s-a reţinut de instanţa de fond că reclamanta nu a formulat contestaţie, după cum nici respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei, sub motivarea că nu a depus originalul contestaţiei nu este corespunzătoare actelor cauzei. Originalul contestaţiei rezultă că a fost înaintată cu nr. 2310/2001 Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Bucureşti, astfel că nu mai putea fi obligată reclamanta să prezinte originalele, aceasta respectând în consecinţă cerinţele OUG nr. 13/2000.
În raport de aceste considerente se va admite recursul, se va casa sentinţa nr. 407/2002 şi se va trimite cauza la Ministerul Finanţelor Publice pentru soluţionarea contestaţiei pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC T. SA Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 407 din 15 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza la Ministerul Finanţelor Publice, pentru soluţionarea contestaţiei pe fond.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1975/2003. Contencios. Anulare avize si decizii... | CSJ. Decizia nr. 1977/2003. Contencios. Refuz recalculare... → |
|---|
