CSJ. Decizia nr. 1993/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1993/2003
Dosar nr. 394/2003
Şedinţa publică din 23 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 18 octombrie 2002, reclamantul L.F. a solicitat în contradictoriu cu U.A.R., anularea deciziei nr. 8532 din 15 decembrie 2001, pronunţată de Consiliul Avocaţilor din România.
În motivarea cererii, s-a arătat că U.A.R., prin Decizia Comisiei Permanente, i-a respins cererea de admitere în profesia de avocat, pe considerentul că la data depunerii cererii, ar fi depăşit vârsta prevăzută de art. 28 alin. (9) din Statutul profesiei de avocat, în sensul că până la împlinirea vârstei standard de pensionare, ar mai avea mai puţin de 5 ani.
Contestaţia formulată împotriva deciziei emisă de Comisia Permanentă a fost respinsă de Consiliul U.A.R., prin Decizia nr. 8532 din 15 decembrie 2001.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 105/F/C din 20 noiembrie 2002, a respins ca tardiv formulată contestaţia reclamantului L.F.
Pentru a soluţiona astfel, instanţa a reţinut că Decizia contestată a fost comunicată la data de 16 februarie 2002, iar sesizarea instanţei de judecată s-a făcut după trecerea termenului de 30 zile, prevăzute de lege.
Considerând sentinţa nelegală şi netemeinică, a declarat recurs L.F.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat, în esenţă, că Decizia Consiliului U.A.R., nr. 8532 din 15 decembrie 2001, a fost comunicată reclamantului la data de 18 ianuarie 2002, şi nu la 16 ianuarie 2002, cum a reţinut instanţa şi că nu a fost depăşit termenul de 30 zile.
Recurentul a susţinut că, prin rezoluţia preşedintelui instanţei, cererea i-a fost restituită pentru timbrare şi pentru a depune încă un exemplar pentru comunicare, în cadrul termenului de decădere de un an, revenind cu cererea la data de 14 octombrie 2002, pe care a expediat-o prin poştă.
Recursul nu este fondat.
La data de 10 ianuarie 2001, reclamantul a solicitat să i se aprobe primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, considerând că îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 23/2000. Baroul de Avocaţi Vâlcea a apreciat că reclamantul nu poate fi primit în profesie fără examen. deoarece nu sunt întrunite condiţiile cerute de Statutul aprobat la data de 18 martie 2001, în sensul că are o vârstă mai mare de 56 ani şi nu poate fi respectată condiţia ca cererea să fie formulată anterior împlinirii vârstei standard de pensionare.
Comisia Permanentă U.A.R., prin Decizia nr. 1154 din 13 iunie 2001, a respins cererea de acordare a scutirii de examen pentru primirea în profesia de avocat, iar prin Decizia nr. 8532 din 15 decembrie 2001, a U.A.R. – Consiliul Uniunii, a fost respinsă contestaţia formulată de L.F.
Nemulţumit de soluţionarea cererii în procedura administrativă prealabilă, reclamantul s-a adresat instanţei la data de 18 octombrie 2002.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990, în cazul în care cel ce se consideră vătămat în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ nu este mulţumit de soluţia dată reclamaţiei sale în cadrul procedurii prealabile sau dacă autoritatea administrativă emitentă sau autoritatea ierarhic superioară nu rezolvă reclamaţia în termenul de 30 de zile de la primirea acesteia, poate sesiza instanţa în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei şi în toate cazurile, introducerea cererii la instanţă nu se va putea face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ, a cărei anulare se cere.
În cauză, Decizia nr. 8532 din 15 decembrie 2001 emisă de Consiliul U.A.R. a fost comunicată reclamantului la data de 16 februarie 2002, iar contestaţia a fost înregistrată la data de 18 octombrie 2002, cu depăşirea celor 30 zile prevăzute de Legea nr. 29/1990.
Împrejurarea că reclamanta a sesizat instanţa la data de 16 februarie 2002, iar instanţa i-a restituit acţiunea pentru a achita taxa de timbru şi pentru a fi redactată în două exemplare, nu este de natură să întrerupă cursul prescripţiei de 30 de zile, întrucât acestea nu se înscriu în motivele de suspendare a cursului prescripţiei prevăzute expres de art. 13 din Decretul nr. 167/1958.
Faţă de considerentele expuse mai sus, recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.F., împotriva sentinţei civile nr. 105/F/C din 20 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1992/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1994/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
