CSJ. Decizia nr. 200/2003. Contencios. Anulare ordin C.N.A.S. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 200/2003
Dosar nr. 2550/2002
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi sub nr. 218 din 30 ianuarie 2002, reclamantul C.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S., ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună anularea Ordinului nr. 19 din 20 ianuarie 2002 ,emis de preşedintele C.N.A.S., prin care reclamantul a fost sancţionat disciplinar cu destituirea din funcţia publică de conducere, de Director general al C.A.S. Galaţi şi trecut pe o funcţie publică de execuţie. Totodată, reclamantul a solicitat suspendarea executării ordinului sus-menţionat, până la soluţionarea definitivă a cauzei.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a invocat nelegalitatea ordinului de sancţionare, în sensul că în cuprinsul acestuia nu sunt arătate abaterile în legătură cu care a fost sancţionat şi nici prevederile legale pe care se întemeiază sancţiunea aplicată. A mai arătat că emiterea ordinului s-a făcut cu nerespectarea cerinţelor prevăzute de art. 94 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, potrivit căruia, destituirea din funcţie se dispune, ca sancţiune disciplinară, în cazul săvârşirii repetate a unor abateri disciplinare sau atunci când funcţionarul public a fost condamnat penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Pe fondul cauzei, cu privire la cele trei abateri reţinute prin procesul-verbal al Comisiei de Disciplină a C.N.A.S., reclamantul a arătat următoarele: pentru farmaciile care la data efectuării controlului aveau autorizaţia sanitară de funcţionare expirată, s-au obţinut, în timp util, prelungiri de autorizaţie, deşi în contractele de furnizare servicii medicale şi farmaceutice încheiate în anul 2001, nu a fost trecută valoarea contractului, bugetul alocat asistenţei cu medicamente în tratamentul ambulator nu a fost depăşit, iar de activitatea de contractări a instituţiei au răspuns alte persoane cu atribuţii de serviciu; în acest sens; nu poate fi vorba de punerea în aplicare a unor hotărâri nelegale ale Comisiei paritare de acreditare, întrucât situaţia specială a medicilor de familie care îşi desfăşoară activitatea în localităţile în care numărul de medici de familie existent, este sub numărul optim de posturi de medici de familie, a fost stabilită de o comisie formată din membrii ai Consiliului de Administraţie al C.A.S. şi ai Colegiului medicilor.
Prin încheierea din 30 ianuarie 2002, instanţa de fond a dispus suspendarea executării ordinului atacat, până la soluţionarea contestaţiei formulate.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta C.N.A.S. a arătat următoarele:
- partea din raportul de audit nr. 1896 din 7 noiembrie 2001, în care sunt cuprinse motivele care au stat la baza sesizării înregistrată la Comisia de Disciplină, sub nr. 1 din 7 decembrie 2001, a fost comunicată reclamantului la primul termen de audiere, respectiv 20 decembrie 2001, acest fapt fiind recunoscut de reclamant;
- potrivit art. 29 alin. (4) din HG nr. 1083/2001, care reglementează activitatea comisiilor de discplină din instituţiile publice, raportul comisiei de disciplină se înaintează numai conducătorului instituţiei publice, iar nu şi funcţionarului public, a cărui faptă a fost cercetată;
- referatul comisiei de disciplină în care sunt cuprinse rezultatele cercetării efectuate, a fost comunicat reclamantului la data de 17 ianuarie 2002, aplicarea sancţiunii disciplinare fiind făcută pe baza acestui referat.
Instanţa de fond, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 87 din 3 iulie 2002, a respins acţiunea reclamantului, ca nefondată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- prin Ordinul nr. 19 din 29 ianuarie 2002, preşedintele C.N.A.S. a dispus destituirea reclamantului din funcţia publică de conducere pe care o deţinea la acea dată şi anume, aceea de Director general al C.A.S.ănătate Galaţi:
- la luarea măsurii destituirii reclamantului, s-a ţinut seama de: raportul de audit nr. 1896 din 7 noiembrie 2001, privind activitatea desfăşurată de C.A.S. Galaţi, în perioada 1 noiembrie 1999 – 31 august 2001; sesizarea nr. 4808 din 7 decembrie 2001, adresată Comisiei de Disciplină; referatul nr. 7 din 17 ianuarie 2002, privind rezultatul cercetării efectuată de Comisia de Disciplină; raportul Comisiei de Disciplină în care au fost reţinute abaterile disciplinare săvârşite de reclamant, în mod repetat, a fost adus la cunoştinţa reclamantului;
- în actele care au stat la baza măsurii destituirii din funcţie sunt evidenţiate abaterile disciplinare săvârşite de reclamant şi anume: derularea unor contracte de furnizare servicii medicale şi farmaceutice, deşi autorizaţia de furnizare a unor farmacii era expirată, iar reclamantul nu a luat măsuri în vederea notificării acestora, cu cel puţin 30 de zile înainte de expirare; încheierea contractelor de furnizare de servicii medicale şi farmaceutice s-a făcut fără a se ţine seama de modelul obligatoriu al acestui tip de contract, prevăzut în anexa 1 lit. c) la Normele metodologice de aplicare a contractului cadru pentru anul 2001, în sensul că din conţinutul contractului a fost exclusă prevederea referitoare la valoarea contractului, fapt ce a creat greutăţi în determinarea corectă a fondului pentru asistenţă cu medicamente, fiind încălcate, astfel, prevederile art. 80 alin. (2) din Legea nr. 72/1996, a finanţelor publice, potrivit cărora, efectuarea cheltuielilor se face numai în limitele creditelor bugetare normale aprobate; aplicarea unor hotărâri nelegale ale Comisiei paritare de acreditare, constând în aceea că deşi reclamantul cunoştea că această comisie nu are atribuţii în stabilirea medicilor de familie, care se exclud de la aplicarea corecţiei de 75%, potrivit art. 11 alin. (2) lit. a), pct. 3 din Normele metodologice de aplicare a contractului cadru pentru anul 2000, acesta a pus în aplicare Decizia nelegală a comisiei, fapt ce a dus la obţinerea, în mod fraudulos şi preferenţial, de către unii medici, a unor sume de bani;
- faptul că în conţinutul actului administrativ atacat nu sunt arătate în extenso, abaterile reţinute în sarcina reclamantului, nu este de natură să ducă la concluzia că actul ar fi lovit de nulitate, întrucât abaterile au fost menţionate în cuprinsul actelor care au stat la baza emiterii ordinului de destituire, iar reclamantul a luat cunoştinţă de acestea în timpul cercetării prealabile, fiind audiat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304, pct. 9, 10 şi 11 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurentul a reiterat cele susţinute la instanţa de fond, arătând că prin sentinţa pronunţată nu s-ar fi ţinut seama de faptul că:
- ordinul de destituire din funcţie emis pe seama sa este nelegal, întrucât nu conţine descrierea abaterilor pentru care a fost sancţionat, nefiindu-i arătat procesul/verbal de audit;
- măsura destituirii din funcţie a fost aplicată cu încălcarea cerinţelor prevăzute de art. 94 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici;
- destituirea reclamantului din funcţia deţinută s-a făcut fără avizul Colegiului Judeţean al Medicilor, fiind încălcată HG nr. 312/1999;
- reclamantul, prin notele prezentate Comisiei de Disciplină, a făcut dovada că nu poate fi reţinută culpa sa în legătură cu nici una din faptele semnalate şi că aceste fapte nu sunt de natură, prin ele însele, să ducă la destituirea din funcţie, nefiind întrunite cerinţele prevăzute la art.94 din Legea nr. 188/1999.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În mod corect, instanţa de fond a reţinut că nearătarea în extenso, în conţinutul actului administrativ atacat, a abaterilor reţinute în sarcina reclamantului, nu este de natură să ducă la nulitatea actului, deoarece abaterile au fost menţionate şi analizate în cuprinsul actelor care au stat la baza luării măsurii de destituire din funcţie a reclamantului. Acesta a luat cunoştinţă de faptele puse pe seama sa, prin raportul de audit nr. 1896 din 7 noiembrie 2001, la primul termen de audiere din 20 decembrie 2001, acest fapt fiind recunoscut de reclamant.
Reclamantul nu poate invoca în prezenta cauză, necomunicarea procesulu/verbal de audit către C.J.A.S. Galaţi, al cărei director era la momentul efectuării controlului, întrucât eventualele contestaţii cu privire la acest aspect trebuie făcute cu respectarea procedurii prevăzute de OG nr. 119/1999, privind auditul intern şi controlul financiar preventiv.
Emiterea ordinului de sancţionare în condiţiile arătate mai sus, nu l-a pus pe reclamant în imposibilitate de a se apăra.
Potrivit art. 94 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, destituirea din funcţie se dispune ca sancţiune disciplinară în cazul săvârşirii repetate a unor abateri disciplinare sau atunci când funcţionarul public a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Din raportul comisiei de disciplină rezultă că reclamantul a săvârşit, în perioada controlată, respectiv, 1 noiembrie 1999 – 31 august 2001, un număr de trei abateri disciplinare, acestea, prin gravitatea şi consecinţele lor, fiind de natură să ducă la luarea măsurii de destituire din funcţie. Faptele reţinute în sarcina reclamantului sunt în legătură cu exercitarea de către acesta, a atribuţiilor privind protejarea fondurilor publice şi a patrimoniului public al instituţiei pe care o conducea.
Nu poate fi acceptat nici motivul de recurs privind luarea măsurii de destituire din funcţie, fără avizul Colegiului Medicilor, întrucât acest aviz este necesar numai în cazul medicilor încadraţi la diferite unităţi sanitare, ori, reclamantul a deţinut o funcţie publică de conducere, fiind Ddirector general al C.A.S. Galaţi.
Şi pe fondul cauzei, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, fiind reţinută, în mod corect, culpa reclamatnului în săvârşirea faptelor menţionate în actele care au stat la baza luării măsurii de destituire din funcţie, aşa cum acestea sunt arătate în actul administrativ atacat. Astfel.
- reclamantul, în calitate de director general al instituţiei publice supusă inspecţiei de audit intern, avea obligaţia de a lua măsuri pentru notificarea furnizorilor de servicii medicale şi farmaceutice, cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea autorizaţiei, conform Normelor de aplicare a contractului cadru pentru anul 2001. Prin fapta reclamantului, instituţia şi-a asumat riscul executării unor contracte cu parteneri neautorizaţi, cu toate consecinţele acestui risc;
- în vederea determinării corecte şi a protejării fondului destinat asistenţei cu medicamente, reclamantul avea obligaţia de a dispune compartimentului de resort, respectarea Normelor metodologice de aplicare a contractului cadru pentru anul 2001, în sensul includerii în conţinutul contractelor încheiate cu furnizorii de servicii medicale şi farmaceutice, a prevederilor referitoare la valoarea contractului. Neincluderea în conţinutul contractelor a valorii acestora are drept consecinţă nedeterminarea corectă a fondului destinat asistenţei cu medicamente, în condiţiile în care, reclamantul, în calitate de ordonator de credite, era obligat, prin lege, să angajeze cheltuieli numai în limitele creditelor bugetare aprobate. Pe de altă parte, nemenţionarea valorii contractelor ar crea disfuncţionalităţi în ceea ce priveşte decontarea serviciilor prestate, în sensul că unor farmacii li se crează un statut preferenţial, în timp ce altele sunt lăsate în aşteptare;
- se constată vinovăţia reclamantului şi în ceea ce priveşte stabilirea medicilor de familie excluşi de la aplicarea corecţiei de 75% (pentru punctele ce depăşesc 22000/ an la un număr mai mare de 2000 de asiguraţi), prin faptul că acesta, deşi a cunoscut că stabilirea unor asemenea situaţii speciale nu intră în atribuţiile Comisiei paritare de acreditare, a pus în aplicare hotărârea nelegală a comisiei, fapt ce a avut drept consecinţă, obţinerea de către unii medici, a unor sume de bani, în mod fraudulos şi preferenţial.
Prin urmare faptele, faptele reţinute în sarcina reclamantului, sunt abateri disciplinare, în sensul art. 70 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, iar aplicarea sancţiunii disciplinare s-a făcut cu respectarea cerinţelor prevăzute la art. 70,alin.(4) şi (5), art. 72 şi art. 94 din legea sus-menţionată.
Pentru considerentele expuse şi constatând că nu există motive de casare a sentinţei nr. 87 din 3 iulie 2002, Curtea va respinge recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.M., împotriva sentinţei civile nr. 87 din 3 iulie 2002, a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 20/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 200/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
