CSJ. Decizia nr. 2005/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2005/2003
Dosar nr. 3866/2001
Şedinţa publică din 27 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 2 mai 2001, reclamanta SC S.I. SRL Braşov a solicitat anularea deciziei nr. 424/2001 a Ministerul Finanţelor, a hotărârii nr. 4/2001 a Gărzii Financiare Braşov şi a procesului-verbal nr. 17/2000 încheiat de Garda Financiară, secţia Braşov.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanta a încheiat cu S.P., persoană fizică nerezidentă, contracte de comision având ca obiect testarea pieţei italiene pentru găsirea de noi clienţi. Pentru sumele achitate în urma derulării contractelor reclamanta a calculat impozit pe venit în cotă de 5%, conform art. 13 pct. 2 din Convenţia pentru evitarea dublei impuneri, încheiată între România şi Italia. Organele fiscale, prin actele atacate, au prevăzut un impozit de 15% în baza art. 2 lit. b) din OG nr. 83/1998, întrucât persoana fizică nerezidentă nu ar fi prezentat certificat de rezidenţă fiscală.
Prin sentinţa civilă nr. 150/2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, acţiunea a fost admisă în parte, pentru suma de 3.763.193.226 lei reprezentând impozit pe venit şi majorări de întârziere.
Instanţa a reţinut că reclamanta a dovedit existenţa contractelor de comision încheiate cu partenerul italian. Referitor la sumele de 233.999.145 lei impozit pe profit şi 60.344.825 lei majorări de întârziere, s-a constatat că reclamanta nu a motivat în nici un fel solicitarea sa de a fi anulate actele contestate pentru aceste sume; ca urmare, acestea au fost menţinute pentru suma de 294.343.970 lei impozit pe profit, nu majorări de întârziere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen Garda Financiară, secţia Braşov, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că instanţa a reţinut greşit că existenţa contractelor de comision îndrituieşte pe reclamantă la calcului impozitului pe venit de 5%, problema care se pune fiind aceea că nu a fost prezentat certificatul de rezidenţă fiscală pentru a se aplica dispoziţiile Convenţiei pentru evitarea dublei impuneri încheiată între România şi Italia.
Verificând cauza în funcţie de motivul de recurs formulat în lumina dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Perioada supusă controlului prin procesul-verbal nr. 17/2000 al Gărzii Financiare, secţia Braşov, a fost 1998 - 2000, având ca obiectiv respectarea legislaţiei fiscale.
Referitor la sumele de 2.476.860.730 lei impozit pe venitul persoanelor nerezidente şi de 1.286.332.496 lei majorări de întârziere, se constată că se aplică dispoziţiile Convenţiei pentru evitarea dublei impuneri încheiate între România şi Italia, deoarece persoana fizică nerezidentă, S.P., cu care reclamanta a încheiat contracte de comision având ca obiect testarea pieţei italiene pentru găsirea de noi clienţi, a achitat în perioada 1998 - 2000 în statul de rezidenţă - Italia - impozitul pe veniturile obţinute. În acest sens sunt dovezile aflate la dosarul de fond.
Faţă de existenţa dovezilor privind plata impozitului pe venit în statul italian, de către S.P., este nerelevantă consemnarea din sentinţă, referitoare numai la existenţa contractelor de comision dintre reclamantă şi rezidentul italian, întrucât soluţia de admitere în parte a acţiunii este corectă.
Pentru considerentele expuse, motivarea din prezenta decizie, suplinind motivarea hotărârii atacate, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică a sentinţei conform dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Garda Financiară, secţia Braşov, împotriva sentinţei civile nr. 150/F din 31 iulie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2004/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 2006/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
