CSJ. Decizia nr. 2006/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2006/2003
Dosar nr. 410/2003
Şedinţa publică din 27 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sesizarea de la 28 februarie 2002, aşa cum a fost precizată, Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Vâlcea a solicitat obligarea lui D.M., fost primar al comunei Mihăileşti, la plata către Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, a sumei de 12.250.000 lei şi a dobânzilor aferente.
În motivarea actului de sesizare s-a arătat că în urma unui control efectuat de controlorii financiari din cadrul Compartimentului de Control Financiar al Camerei de Conturi Judeţene Vâlcea, reiese că D.M., primar, a falsificat datele înscrise în listele cu unităţile de cultură de pe raza unităţii administrative, determinând obţinerea în anul 1999, a unui număr de 70 de cupoane agricole necuvenite, însuşirea lor nelegală producând un prejudiciu în sumă de 12.250.000 lei, plus dobânzi.
Prin sentinţa nr. 17 a Colegiului jurisdicţional Vâlcea, în temeiul art. 58 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 77/2002, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Colegiului jurisdicţional al Curţii de Conturi a României.
Judecând în fond pricina, Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi, prin sentinţa nr. 48 din 4 septembrie 2002, a admis actul de sesizare nr. 9026/3D/2002, privind obligarea lui D.M. la plata sumei de 12.250.000 lei. cu titlu de daune şi dobândă aferentă de 27,2% practicată de Banca Naţională a României la acea dată, începând cu luna aprilie 1999, până la plata efectivă a debitului.
Totodată, a obligat pe pârâtul D.M. la 100.000 lei. cheltuieli de judecată şi a dispus măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale pârâtului. până la concurenţa debitului menţionat.
Împotriva sentinţei a declarat recurs jurisdicţional D.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Conturi a României, secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 648 din 21 noiembrie 2002, a respins recursul jurisdicţional şi a obligat recurentul la plata sumei de 150.000 lei, cheltuieli de judecată, în favoarea statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că răspunderea civilă delictuală a recurentului D.M. rezultă fără echivoc, acesta uzând de atribuţiile conferite de funcţia sa de primar. la întocmirea şi avizarea tabelelor cu cupoane agricole pe anul 1999, înscriind în plus o suprafaţă nereală şi însuşindu-şi necuvenit cele 70 de cupoane agricole; cu consecinţa producerii în bugetul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor. a prejudiciului ce i-a fost reţinut în sarcină.
Nemulţumit de această soluţie, D.M. a promovat, în termen legal, recurs împotriva deciziei specificate, solicitând exonerarea sa de plata sumelor arătate.
Motivându-şi recursul, D.M. a susţinut, în esenţă, că prejudiciul nu îi este imputabil, deoarece cupoanele în discuţie nu au intrat în circuitul civil, a făcut demersuri pentru obţinerea acestora. pentru cumpărarea de îngrăşăminte chimice pentru terenurile comunei, iar declaraţiile cu suprafeţele eronate au fost întocmite de alte persoane.
Criticile formulate sunt neîntemeiate.
Aşa după cum, în mod corect, s-a reţinut în actul de sesizare şi în actele administrativ-jurisdicţionale ale instanţelor Curţii de Conturi, recurentul a fost cel care, în calitatea sa de primar şi în exercitarea atribuţiilor ce-i reveneau în această funcţie, a întocmit, aprobat şi avizat tabelele cu beneficiarii de cupoane pentru agricultori, în speţă pentru instituţiile de cult recunoscute de lege, pentru terenurile agricole deţinute în proprietate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi ale art. 2 alin. (1) lit. g) din OG nr. 32/1999. Din probele administrate, reiese cu claritate că au fost menţionate suprafeţe în plus, în scopul obţinerii unui număr mai mare de cupoane.
Nu sunt întemeiate susţinerile recurentului, cum că nu ar fi culpabil pentru aceste menţiuni eronate, care s-au bazat pe declaraţii întocmite de preoţii parohi, deoarece potrivit legii îi revenea întreaga răspundere la întocmirea tabelelor respective şi trebuia să verifice exactitatea datelor consemnate în aceste înscrisuri oficiale.
Este evident că s-a produs un prejudiciu Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, prin însuşirea frauduloasă a celor 70 de cupoane, întrucât conform dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din OG nr. 32/1999 şi ale art. 12 alin. (1) din HG nr. 102/1999, sumele necesare pentru instituirea acestui sistem de cupoane se prevăd distinct în bugetul autorităţii publice centrale menţionate.
Pe de altă parte, chiar dacă nu au fost valorificate, cupoanele valorice au fost sustrase circuitul civil şi scopului pentru care au fost emise, privând înstituţia atât de valoarea lor nominală, însumată la 12.250.000 lei, cât şi de dobânda pe care ar fi produs-o această sumă.
Raţiunile economice de interes local nu pot fi avute în vedere ca justificare pentru nerespectarea legii şi comiterea de acte frauduloase.
De asemenea, nu pot fi reţinute ca argumente pro-causa nici faptele altor autorităţi ale administraţiei publice locale, nesancţionate, de restituire a cupoanelor agricole neutilizate, aceasta fiind o altă situaţie.
Ţinând cont că s-a stabilit în mod obiectiv, în raport cu întreg materialul probator administrat, răspunderea civilă delictuală a recurentului, existenţa reală şi întinderea prejudiciului, precum şi legătura de cauzalitate dintre cele două elemente, Curtea constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.M., împotriva deciziei nr. 648 din 21 noiembrie 2002 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2005/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 2008/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
