CSJ. Decizia nr. 2008/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2008/2003
Dosar nr. 423/2003
Şedinţa publică din 27 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 13 noiembrie 2002, B.V. a solicitat ca în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj. să se dispună anularea hotărârii nr. 3954 din 15 octombrie 2002, prin care Comisia constituită pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, i-a respins cererea depusă, în vederea stabilirii calităţii de beneficiar al acestor acte normative.
De asemenea, a cerut obligarea pârâtei să-i recunoască statutul de persoană refugiată pentru perioada 22 septembrie 1944 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile cuvenite, începând cu data de 1 noiembrie 2002.
Reclamantul şi-a motivat acţiunea, arătând că s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi, din municipiul Cluj, la Alba Iulia, ca urmare a aplicării Dictatului de la Viena. Că distincţia pe care o face pârâta, între copiii concepuţi şi cei născuţi ori crescuţi în condiţii de refugiu al părinţilor, pentru a justifica soluţia adoptată, nu are temei legal.
Întrucât o astfel de rezolvare este nelegală şi îl prejudiciază, pentru recunoaşterea dreptului pretins şi anularea actului administrativ, s-a văzut nevoit a se adresa instanţei de judecată competentă.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 613 din 18 decembrie 2002, a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată.
Instanţa a reţinut că normele legale aplicabile în materie nu prevăd, în mod imperativ, înlăturarea persoanelor născute în refugiu, de la acordarea drepturilor băneşti solicitate de reclamant.
Tinând seama şi de contextul general în care cetăţenii români au suferit prejudicii prin refugiere, s-a apreciat că pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor, refugiaţi împreună cu părinţii sau născuţi în refugiu şi că statului în revine îndatorirea de protecţie şi sprijin egal a tuturor cetăţenilor săi.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Recurenta a susţinut că în mod greşit prima instanţă a admis acţiunea, deoarece reclamantul nu şi-a schimbat domiciliul, fiind născut în Alba Iulia şi nici nu a suferit persecuţii din motive etnice. Ca atare, el nu putea fi încadrat în categoria persoanelor refugiate, prevăzută de art. 2 a HG nr. 127/2002.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 100 C. fam., art. 8 şi art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, nu au nici o legătură cu încadrarea sau neîncadrarea reclamantului în categoria persoanelor menţionate mai sus.
Recursul este nefondat.
Prin Hotărârea nr. 127/2002, Guvernul României a aprobat Normele pentru aplicarea OG nr. 105/1999.
Prevederile art. 2 ale acestui act normativ au extins aplicabilitatea dispoziţiilor ordonanţei guvernamentale, şi în ceea ce priveşte persoanele refugiate pentru motive etnice.
S-a stabilit că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
În această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Rezultă, aşadar, că prin noua reglementare, în noţiunea de persoană strămutată în altă localitate, au fost incluse şi persoanele care s-au refugiat din Ardealul de Nord ori s-au născut în timpul refugiului părinţilor, determinat de motive etnice, după aplicarea Dictatului de la Viena.
Norma juridică precitată nu face nici o distincţie între cetăţenii români care au fost victime ale unor acte de persecuţie din partea regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940 şi a altor autorităţi, cum este cazul celor de ocupaţie străină, instalate vremelnic pe teritoriul naţional.
O asemenea distincţie nu se face nici între persoanele refugiate şi persoanele care s-au născut în timpul refugiului părinţilor, aşa cum este cazul reclamantului B.V.
Aceste din urmă persoane au suferit, indiscutabil, privaţiunile impuse de refugiu tuturor membrilor familiei, situaţie care a încetat doar la revenirea lor în localitatea de domiciliu.
Considerând, deci, că soluţia instanţei de fond, de admitere a acţiunii, se vădeşte legală şi temeinică, Curtea Supremă de Justiţie va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 613 din 18 decembrie 2002 a Curţii de Apel C, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2006/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 2009/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
