CSJ. Decizia nr. 2031/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2031/2003
Dosar nr. 1819/2002
Şedinţa publică din 27 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 6767/2000, reclamanta SC S. SRL Câmpulung Moldovenesc, în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava, a solicitat să fie obligată pârâta să-i comunice Decizia în soluţionarea plângerii depuse la 21 iunie 2000, precum şi la plata sumei de 215.751.091 lei cu titlu de T.V.A. rambursabil şi 149.947.009 lei majorări de întârziere datorate conform Legii nr. 195/1998 art. 23, ce au fost calculate până la data de 28 septembrie 2000 şi anularea Dispoziţiei nr. 25/2000.
Totodată, a solicitat ca aceste majorări să fie calculate până la plata integrală a datoriei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii a arătat că la 25 noiembrie 1999 a depus la Administraţia Financiară şi Trezoreria Câmpulung Moldovenesc o cerere de rambursare a T.V.A. în valoare de 215.751.091 lei.
La data de 8 februarie 2000, Administraţia Financiară şi Trezoreria municipiului Câmpulung Moldovenesc a recunoscut că cererea este întemeiată, dar a dispus amânarea rambursării până la data efectuării încrucişate cu societăţile furnizoare.
Deşi a depus obiecţiuni, acestea au fost respinse.
Împotriva răspunsului la obiecţiuni, reclamanta la 21 iunie 2000, a formulat contestaţie pe care a adresat-o Ministerul Finanţelor Publice – Comisia Centrală pentru Soluţionarea Plângerilor, la care nu a primit răspuns.
Prin sentinţa nr. 216 din 12 decembrie 2001, s-a admis în parte acţiunea şi a fost obligată Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Suceava să-i plătească reclamantei suma de 230.701.020 lei penalităţi de întârziere, precum şi suma de 14.802.532 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere:
La 25 noiembrie 1999, reclamanta a solicitat Administraţiei Financiare Câmpulung Moldovenesc, rambursarea sumei de 215.751.091 lei T.V.A. achitată anterior, cu ocazia achiziţionării unor mijloace fixe necesare desfăşurării activităţii de comerţ.
Administraţia Financiară, după mai multe amânări, i-a respins cererea prin hotărârea nr. 4 din 10 martie 2000.
Reclamanta a formulat contestaţie respinsă prin Dispoziţia nr. 25 din 1 iunie 2000 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Suceava.
Împotriva acestei dispoziţii a formulat plângere la Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală de Soluţionarea Plângerilor care, prin Dispoziţia nr. 25 din 1 iunie 2000, referitor la suma de 208.120.000 lei reprezentând T.V.A. de recuperat, a dispus restituirea cauzei Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Suceava, pentru reanalizarea punctelor cuprinse în Decizia emisă la punctul 1.
Pentru 7.631.071 lei s-a apreciat ca fiind corectă raportarea în decontul lunii următoare.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat, reanalizând situaţia de fapt, a admis rambursarea către reclamantă a sumei de 208.120.000 lei T.V.A., motiv pentru care reclamanta a renunţat la acest capăt de cerere.
S-a constatat că este întemeiată cererea de rambursare a majorărilor de întârziere conform art. 23 din Legea nr. 195/1998 art. 21 lit. b), în sensul că rambursarea diferenţei de taxă se efectuează la cerere pe baza documentaţiei stabilite de Ministerul Finanţelor şi a verificărilor efectuate de către organele fiscale teritoriale, în termen de 30 de zile.
În cazul nerambursării diferenţei de taxă, pentru perioada de întârziere, Ministerul Finanţelor va plăti penalităţi în aceleaşi condiţii şi cuantum, ca cele datorate de agenţii economici pentru neplata la termen a T.V.A.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că suma totală a penalităţilor de întârziere cuvenită reclamantei pe perioada decembrie 1999 – 30 iunie 2000, conform anexei 40, se ridică la suma de 230.701.020 lei.
Împotriva sentinţei a formulat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Suceava, în nume propriu şi ca reprezentant legal al Ministerului Finanţelor Publice, criticând-o astfel:
Instanţa de fond, prin obligarea recurentei la plata sumelor solicitate, a acordat ce nu s-a cerut pentru că reclamanta a renunţat la primele două capete de cerere, menţinându-şi pretenţiile cu privire la majorările de întârziere.
Instanţa a dispus efectuarea unei expertize contabile pentru care reclamanta trebuia să achite onorariul în 5 zile de la încuviinţare la grefa instanţei conform art. 170 C. proc. civ., fapt ce nu s-a realizat, astfel că instanţa, conform alin. (2) articolul citat, trebuia să dispună decăderea din probă.
Cererea pentru plata penalităţilor de întârziere se putea admite în ipoteza în care Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava ar fi fost în culpă.
OG nr. 3/1992, inclusiv Legea nr. 195/1999 au fost abrogate la 15 martie 2000.
Intimata nu a dovedit că bunurile achiziţionate au fost destinate realizării operaţiunilor supuse T.V.A. (art. 20 din OG nr. 3/1992) în termen util, ci abia la data de 23 noiembrie 2000, astfel că prin Decizia nr. 14 din 23 martie 2001, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava a admis contestaţia pentru suma de 208.120.000 lei.
Culpa pentru nerestituirea T.V.A. aparţine intimatei.
Plata la cheltuielile de judecată este nelegală pentru suma de 215.751.091 lei; s-a renunţat la judecată, iar în faza prealabilă i s-a restituit intimatei suma de 6.243.600 lei.
Întrucât Direcţia Generală a Finanţelor Publice a admis cererea de compensare a T.V.A., penalităţile de întârziere puteau să curgă de la 23 martie 2001, iar cuantumul se ridică la 100.726.081 lei, chiar dacă se lua ca dată de plecare 27 decembrie 1999.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acţiune s-a solicitat rambursarea sumei de 215.751.091 lei T.V.A. şi a majorărilor de întârziere, începând cu decembrie 1999 şi până la achitarea datoriei, astfel că nu s-a acordat prin acţiune ceea ce nu s-a cerut.
Cu referire la expertiză, încheierea de încuviinţare a acesteia ori de diminuare a onorariului de expert sunt încheieri premergătoare, nesusceptibile de recurs.
Nu se putea dispune decăderea din probă conform art. 170 alin. (3) C. proc. civ., întrucât avansul din onorariul stabilit fusese achitat.
Abrogarea OG nr. 3/1992, ca şi a Legii nr. 195/1998 în anul 2000, nu este de natură a înlătura obligaţia recurentei Direcţia Generală Finanţelor Publice Suceava, de a achita majorările de întârziere în temeiul acestor acte normative, până la abrogarea şi, în continuare, pentru egalitatea de tratament cu agenţii economici.
La 25 noiembrie 1999, când s-a respins cererea de rambursare a T.V.A., erau realizate condiţiile cerute de art. 19 şi 20 din OG nr. 3/1992, în sensul că spaţiul comercial şi cele două maşini cumpărate de societate erau destinate pentru activitatea firmei, fiind folosite pentru realizarea comerţului cu ridicata al produselor alimentare, băuturilor şi altele, astfel că penalităţile au fost bine acordate.
În acest sens nu se poate reţine culpa intimatei.
Cu referire la cheltuielile de judecată, pentru capătul de cerere la care s-a renunţat, respectiv rambursarea T.V.A în sumă de 208.120.000 lei, au fost bine calculate cheltuielile de judecată, întrucât nu există o recunoaştere a pretenţiilor sub acest aspect la prima zi de înfăţişare, pentru a fi exonerată de plată.
Decizia nr. 14 din 23 martie 2001 a fost emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava în cursul procesului.
Cu privire la aplicarea ratei de inflaţie, acordarea ţinându-se cont de indicii minimali, se justifică în ideea reparării integrale a prejudiciului restituirea cheltuielilor de judecată, constituind o creanţă.
Constatându-se faţă de considerentele expuse că nu sunt motive care să ducă la casare, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 216 din 12 decembrie 2001 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2030/2003. Contencios. Anulare ordin M.T.S.... | CSJ. Decizia nr. 2033/2003. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
