CSJ. Decizia nr. 2036/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2036/2003
Dosar nr. 427/2003
Şedinţa publică din 27 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta C.H. a contestat hotărârea nr. 4357 din 21 octombrie 2002 a Casei Judeţene de Pensii Cluj, pe care a solicitat instanţelor să o anuleze şi să elibereze o hotărâre, prin care să i se recunoască drepturile ce decurg din statutul de refugiat.
Curtea de Apel Cluj, prin sentinţa civilă nr. 611 din 18 decembrie 2002, a admis acţiunea, a anulat hotărârea atacată, obligând pe pârâtă să recunoască statutul de refugiat pe intervalul 19 august 1941 – 6 martie 1945 şi să acorde reclamantei drepturile cuvenite, începând cu 1 noiembrie 2002.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta are statut de refugiat pentru perioada cuprinsă între 19 iulie 1941 şi data încetării refugiului, când era minoră, iar domiciliul nu putea fi decât acelaşi cu al părinţilor săi. Pentru considerente de echitate, statul are îndatorirea de protecţie şi sprijin în mod egal a tuturor cetăţenilor, care au suportat aceleaşi privaţiuni.
Împotriva sentinţei astfel pronunţate, Casa Judeţeană de Pensii Cluj a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ.
Astfel, recurenta susţine că dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 189/2000 şi ale art. 1 şi 22 din HG nr .127/2002, prevăd limitativ şi expres, categoriile de persoane care beneficiază de drepturile rezultate din calitatea de refugiat.
HG nr. 127/2002 reglementa situaţia în care se aflau persoanele care datorită persecuţiilor etnice, au fost nevoite să-şi schimbe domiciliul, fără a extinde acest statut, şi persoanelor născute în timpul refugiului.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de statutul de refugiat, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 8 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, au avut de suferit din motive etnice.
Strămutaţi într-o altă localitate, părinţii reclamantei, dar şi aceasta, au suferit un prejudiciu patrimonial, dar şi moral, reintegrarea într-un alt mediu social fiind anevoioasă, cu consecinţe defavorabile creşterii şi educării copiilor, chiar născuţi în timpul refugiului.
Dispoziţiile Legii nr. 189/2000 şi ale HG nr. 127/2002, prevăd măsuri reparatorii pentru schimbarea forţată a domiciliului, ca urmare a persecuţiilor etnice, dispoziţii care trebuie interpretate în spiritul pentru care legea a fost elaborată.
A limita categoriile de persoane care beneficiază de drepturile stabilite de actele normative citate, echivalează cu aplicarea unui tratament discriminatoriu cetăţenilor români care au suferit prejudicii prin refugiere, străin principiilor de drept şi echitate.
Nu se poate susţine, fără critici pertinente, că îndepărtarea din grupul social şi spaţiul în care îşi desfăşuraseră viaţa, nu au afectat dezvoltarea ulterioară a familiei strămutate. De aceea, instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 100 C. fam. şi ale art. 8 din Decretul nr. 31/1954 şi a apelat la principii de echitate pentru soluţionarea pricinii.
Aşa fiind, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 611 din 18 decembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, împotriva sentinţei nr. 611 din 18 decembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2003.
← CSJ. Decizia nr. 2035/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 2037/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|