CSJ. Decizia nr. 2037/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2037/2003
Dosar nr. 430/2003
Şedinţa publică din 27 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 24 octombrie 2002, reclamantul G.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 3825 din 10 octombrie 2002, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, în sensul obligării pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice.
Curtea de Apel Cluj a pronunţat sentinţa nr. 515 din 20 noiembrie 2002, prin care a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 3825 din 10 octombrie 2002 şi a obligat pârâta să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul s-a născut în localitatea în care părinţii săi au fost strămutaţi din motive etnice şi a avut statutul de refugiat, pe perioada cuprinsă între data naşterii sale, 12 septembrie 1942 şi data încetării refugiului.
Instanţa a stabilit, potrivit documentelor şi declaraţiilor de la dosar şi din actele de stare civilă, că s-a dovedit situaţia de refugiaţi al părinţilor reclamantului, astfel că şi acesta, minor fiind, a avut această situaţie.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că pentru ca o persoană să dobândească calitatea de „refugiat", era necesar ca datorită persecuţiilor etnice la care a fost supusă, să i se schimbe domiciliul în altă localitate; or, intimatul, nu şi-a schimbat domiciliul, fiind născut în Blaj şi nu a suferit persecuţii din motive etnice, localitatea Blaj, aparţinând statului român.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a apreciat corect probele administrate, reţinând că a fost dovedită situaţia de refugiat a părinţilor reclamantului, astfel că şi acesta, minor fiind, a avut această situaţie.
În considerarea dispoziţiilor art. 100 C. fam. şi art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, instanţa de fond a reţinut judicios că pentru reclamantul minor era exclus alt domiciliu, decât cel al părinţilor săi, iar pe de altă parte, având în vedere vârsta reclamantului la acea dată, era exclusă şi manifestarea de voinţă a acestuia, în sensul alegerii unui alt domiciliu, luând în considerare dispoziţiile art. 8 din Decretul nr. 31/1954 .
Deci fiind născut după data la care părinţii săi au fost expulzaţi din motive etnice, din localitatea de domiciliu, intimatul a fost lipsit de dreptul său la domiciliul legal, ca drept personal nepatrimonial din categoria atributelor de identificare a persoanei.
Strămutarea din motive etnice a afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă, până la 6 martie 1945, şi pentru toţi membrii familiei intimatului, refugiaţi din motive etnice în altă localitate, în sensul că aceştia nu au mai avut în perioada respectivă o locuinţă statornică sau principală. În atare situaţie, instanţa de fond bine a stabilit ca fiind aplicabile prevederile Legii nr.189/2000, pentru că la data naşterii sale, 2 septembrie 1942, intimatul a avut, asemenea părinţilor săi, statutul juridic de refugiat.
În consecinţă, intimatul „care s-a născut în perioada de refugiere" al părinţilor săi, a suferit împreună cu aceştia efectele strămutării din localitatea de domiciliu, fiind îndreptăţită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.
Faţă de considerentele expuse şi constatând că potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 515 din 20 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2036/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 2038/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
