CSJ. Decizia nr. 2041/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2041/2003
Dosar nr. 4065/2001
Şedinţa publică din 27 mai 2003
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petiţionarul T.F. a chemat în judecată Ministerul Justiţiei. pentru a se constata refuzul acestuia de a răspunde la cererea adresată Comisiei de Cercetare şi Constatare a Abuzurilor Regimului Comunist, privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1635 din 23 noiembrie 2000, a respins ca neîntemeiată cererea, reţinând că la data de 22 noiembrie 2000, Ministerul Justiţiei a comunicat copia răspunsului către petiţionar, prin care se menţiona că actele depuse au fost insuficiente pentru a dovedi măsurile abuzive la care a fost supus.
}mpotriva sentinţei astfel pronunţate, petiţionarul a declarat recurs, iar prin Decizia nr. 2351 din 14 iunie 2001. secţia de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie a admis cererea, a casat hotărârea judecătorească atacată şi a trimis cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de fond.
Curtea Supremă de Justiţie a reţinut că prima instanţă a purtat litigiul între petiţionar şi Ministerul Justiţiei, deşi acesta asigura numai Secretariatul Comisiei, care trebuia să fie parte în proces.
În rejudecarea fondului, curtea de apel, prin sentinţa civilă nr. 1658 din 5 decembrie 2002, a admis plângerea, obligând Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în Rezistenţa Comunistă, să soluţioneze cererea reclamantului prin decizie motivată, iar cererea de îndreptare a erorii materiale a fost respinsă.
S-a reţinut că potrivit art. 6 din Regulamentul de funcţionare a comisiei, aceasta are obligaţia să se pronunţe asupra cererilor adresate, în termen de 30 zile, prin decizie motivată; iar comisia nu a respectat dispoziţia legii, în sensul că nu a soluţionat cererea petiţionarului.
Împotriva sentinţei astfel pronunţate, petiţionarul a declarat recurs soluţionat de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 3676 din 28 noiembrie 2002, care a respins calea de atac exercitată.
T.F., prin contestaţia în anulare şi cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 3676/2002 susţine că, greşit, instanţa de recurs a considerat îndeplinită obligaţia Ministerului Justiţiei de a comunica răspunsul la petiţia formulată, ceea ce constituie o eroare materială; a omis să cerceteze unul dintre motivele de casare, comunicarea răspunsului către Curtea de Apel Bucureşti, de comisie şi condamnarea abuzivă suferită.
Faptul că sentinţa pronunţată de instanţa de fond nu era susceptibilă a fi atacată cu apel, obliga pe judecătorii recursului să analizeze cauza sub toate aspectele, iar instanţele nu au examinat obligaţia comisiei de a soluţiona în termen de 30 zile, cererile adresate acesteia.
În şedinţa publică din 27 mai 2003, petiţionarul califică cererea formulată- drept revizuire a deciziei sus-menţionate a Curţii Supreme de Justiţie.
Cererea este nefondată şi va fi respinsă pentru considerentele ce se vor expune.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care în condiţiile prevăzute de art. 322 C. proc. civ., poate fi atacată o hotărâre a instanţei de recurs, atunci când evocă fondul.
Nici una din situaţiile prevăzute de art. 322 pct. 1-8 C. proc. civ., nu au fost evocate de petiţionar, pentru a putea fi analizată Decizia atacată, iar pe de altă parte, sunt supuse revizuirii numai hotărârile de fond, deoarece această cale de atac presupune o eroare de judecată în fond - cu excepţia pct. 7 şi 8.
Revizuirea nu este, aşadar, o cale la îndemâna părţii nemulţumite de hotărârea definitivă. Ea presupune condiţii de admisibilitate, care dacă nu sunt întrunite, nu poate da satisfacţie petiţionarului.
Analiza cererii în raport cu motivele de contestaţie în anulare – art. 318 C. proc. civ., determină lipsa de fundament a acesteia.
Calea extraordinară de atac menţionată nu trebuie interpretată extensiv.
Caracterul definitiv sau irevocabil al unei hotărâri judecătoreşti nu este la discreţia judecătorilor. El este stabilit de Legea organică în raport cu interesele sociale pe care le determină.
De aceea este irelevant când o instanţă de judecată consemnează dacă hotărârea pronunţată e definitivă sau nu, irevocabilă sau nu, acest caracter fiind stabilit de lege. De aceea nu se poate aprecia drept o omisiune în cercetarea motivelor de recurs, faptul că în dispozitivul sentinţei nu s-a consemnat că aceasta este definitivă.
Sub aspectul soluţionării pe fond a litigiului, nemulţumirea petiţionarului cu privire la modul de rezolvare a cererii sale, nu dă dreptul la examinarea unei hotărâri irevocabile. Instanţa de recurs a analizat răspunsul comisiei şi ministerului, şi în consideraţia caracterului devolutiv al recursului, stabilit prin art. 3041 C. proc. civ. Aceasta, însă, nu poate depăşi nici limitele în care partea poate să dispună de cererea sa, dar nici interesul pentru care petiţionarul formulează acţiunile.
Interesul petiţionarului, prin cererea adresată instanţelor judecătoreşti, a fost satisfăcut. Acestea au obligat autoritatea administrativă specializată să analizeze şi să răspundă în termenul prevăzut de lege, asupra petiţiei adresate. Fondul cauzei, dacă petiţionarul are calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, nu poate fi dezbătut, pentru că nu face obiectul litigiului de faţă.
Astfel contestaţia în anulare şi cererea de revizuire împotriva deciziei nr. 3676 din 28 noiembrie 2002, pronunţată de secţia de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie, sunt nefondate şi vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de T.F., împotriva deciziei nr. 2351 din 14 iunie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 204/2003. Contencios.. Stabilirea competenţei | CSJ. Decizia nr. 2043/2003. Contencios → |
|---|
