CSJ. Decizia nr. 2039/2003. Contencios. La declinare de competenta (anulare act control financiar). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2039/2003
Dosar nr. 850/2003
Şedinţa publică din 27 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1240/CA/2002, reclamanta SC P.B. SRL, în contradictoriu cu D.G.F.P.C.F.S. Constanţa, Unitatea fiscală Administraţia Finanţelor Publice - D.G.F.P.C.F.S. Constanţa, pentru anularea înştiinţării nr. 1039/2000 din care rezultă că figurează în evidenţele fiscale ale Administraţia Finanţelor Publice Constanţa cu un debit T.V.A. în sumă de 2.794.858.605 lei, la care s-au calculat majorări de întârziere de 816.098.712 lei; să se constate ineficienţa faţă de ea a procesului-verbal al Inspecţiei de audit Intern al Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, încheiat la 19 iunie 2002, pentru sumele preluate de la Administraţia Finanţelor Publice Constanţa, în evidenţa fiscală, să se anuleze ca nelegale actele Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Constanţa, comunicate cu adresele menţionate şi prin care au fost soluţionate contestaţiile formulate.
În motivarea acţiunii reclamanta a invocat, ca urmare a controlului ce i s-a făcut de consilierii fiscali din cadrul Direcţiei Controlului Fiscal Constanţa, s-a propus rambursarea T.V.A. aferentă perioadei 1 noiembrie 1998 – 31 august 2001, suplimentată la 24 ianuarie 2001, propunerea fiind avizată şi aprobată de organele din subordinea Ministerului Finanţelor, pentru rambursarea sumei de 2.170.661.453 lei.
Împotriva motivelor de constatare nu s-au făcut contestaţii conform OUG nr. 13/2001 a rămas definitivă şi opozabilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa.
Prin sentinţa nr. 170/CA din 4 decembrie 2002, conform art. 5 din OUG nr. 13/2001, s-a trimis dosarul spre soluţionare Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Constanţa.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa efectuează urmărirea penală împotriva mai multor persoane, printre care şi inspectorii fiscali care au întocmit notele de constatare, cu propunerile de restituire a T.V.A., astfel că a dispus un audit intern pentru a se verifica respectarea legalităţii cu privire la T.V.A. ce trebuia restituit.
Prin procesul-verbal de audit intern din 19 iunie 2002, s-a stabilit că reclamanta datorează bugetului de stat suma de 3.610.957.317 lei T.V.A. şi majorări de întârziere.
Instanţa a constatat cu referire la acest debit că reclamanta se află în procedura ce urmează a se efectua conform OUG nr. 13/2001, fiind de acord cu sesizarea organului administrativ-jurisdicţional competent.
Organul de audit intern a stabilit că reclamanta datorează la bugetul de stat 3.610.957.317 lei T.V.A. şi majorări de întârziere prin depăşirea competenţei sale, fiind în esenţă un act de impunere
Suma fiind sub 5 miliarde lei, soluţionarea contestaţiei este de competenţa Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Constanţa în favoarea căreia s-a dispus trimiterea dosarului, pentru soluţionare.
Împotriva sentinţei a formulat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, criticând-o astfel.
Unitatea fiscală Administraţia Finanţelor Publice Constanţa nu a mai fost citată la ultimele termene, motivat de faptul că reclamanta a renunţat la judecată.
Nu s-a dat o încheiere de renunţare la judecată, iar pentru renunţarea la judecată nu a existat o procură specială.
În sentinţă, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa figurează la alt sediu decât cel real.
Ministerul Finanţelor Publice a fost introdus în cauză, fără a se fi cerut de vreuna din părţi.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice a fost citată la sediul Ministerul Finanţelor Publice.
Instanţa de fond a încălcat principiile contradictorialităţii şi disponibilităţii cu referire la obiectul acţiunii.
Deşi reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe Legea nr. 301/2002, după ce s-a dezbătut cauza în fond, a depus concluzii scrise, prevalându-se de prevederile OUG nr. 13/2000, acest aspect nefiind discutat în contradictoriu.
Procesul-verbal de audit intern s-a întocmit la cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa.
Contestaţia se putea formula la Judecătoria Constanţa conform OG nr. 19/1999, procesul-verbal de audit constituind titlu executoriu.
Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra incompetenţei materiale.
Instanţa a trimis dosarul spre soluţionare Direcţiei Generale Finanţelor Publice, fără a preciza la care compartiment respectiv de soluţionare a contestaţiilor, pentru audit intern sau serviciului de soluţionare contestaţii, ştiut fiind că aceste structuri nu au caracter de organe administrativ jurisdicţionale.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
La termenul din 10 octombrie 2002 s-a dispus citarea Administraţia Finanţelor Publice Constanţa, procedura cu aceasta fiind legal îndeplinită pentru 24 octombrie.
Pentru termenul acordat, Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Constanţa a depus întâmpinare. Este adevărat că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit păţii o vătămare prin anularea lor. În cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie - art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
În speţă, Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Constanţa nu a suferit nici o vătămare întrucât actele contestate au fost emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa.
De altfel, Administraţia Finanţelor Publice, în întâmpinare, a susţinut inadmisibilitatea acţiunii şi ceea ce interesează sub aspectul procedural, lipsa calităţii procesuale pasive.
Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Constanţa nu a declarat recurs, în sensul că prin necitarea după repunerea pe rol a cauzei, ar fi fost vătămată.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa a fost legal citată pentru termenul de 10 octombrie 2002, când s-a prezentat în instanţă şi a luat termenul în cunoştinţă.
După repunerea pe rol a cauzei la 30 octombrie 2002 s-a dispus citarea părţilor, procedura fiind legal îndeplinită, fiind prezentă la judecarea cauzei când a pus concluzii, astfel că susţinerea privind citarea eronată nu se justifică în raport de actele de la dosar.
De asemenea, susţinerea, în sensul că nu s-a discutat aplicabilitatea OUG nr. 13/2001, încălcându-se principiul contradictorialităţii şi disponibilităţii, întrucât chiar Direcţia Generală a Finanţelor Publice, cu ocazia dezbaterilor în fond, a susţinut inaplicabilitatea OUG nr. 13/2001.
Fixându-se cadrul legal, respectiv aplicarea OUG nr. 13/2001, în acest sens fiind şi concluziile scrise ale reclamantei, instanţa de fond în mod judicios a considerat că, deşi auditorul intern a stabilit prin depăşirea competenţei sale un act de impunere, în valoare de 3.610.957.317 lei T.V.A. şi majorări de întârziere reclamantei, nu poate fi lipsită de posibilitatea contestării prin formularea unor apărări de fond în baza administrativ-jurisdicţională prealabilă.
Prin acest raţionament instanţa de fond a stabilit că este competentă să soluţioneze cauza, motivând că reclamanta în situaţia în care ar putea să se prevaleze numai de prevederile OUG nr. 11/1996, ar fi lipsită de căile legale de apărare, impunerea fiind făcută de organele în subordine a Ministerului Finanţelor Publice ceea ce justifică şi introducerea acestuia din urmă în cauză.
Împrejurarea că s-a trimis dosarul spre soluţionare Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a municipiului Constanţa, este suficient pentru a fi îndrumat de aceasta la organul competent.
Aşa fiind şi pentru considerentele expuse, constatându-se recursul nefondat se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, împotriva sentinţei civile nr. 170/CA din 4 decembrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2038/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 204/2003. Contencios.. Stabilirea competenţei → |
|---|
