CSJ. Decizia nr. 2076/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2076/2003
Dosar nr. 1782/2002
Şedinţa publică din 29 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înaintată Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi înregistrată sub nr. 1347CA/2002 la data de 22 ianuarie 2002, reclamanta SC C.S. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, pentru ca în contradictoriu cu acesta, să se dispună anularea deciziei nr. 2047 din 19 decembrie 2001 şi respectiv, a procesului-verbal încheiat la 25 septembrie 2001, de organele de control ale Direcţiei de Control Fiscal Constanţa.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că în mod eronat s-au stabilit în sarcina sa, prin actul de control, că datorează către bugetul de stat 44.665.731.147 lei, T.V.A. şi majorări de întârziere, de 29.115.155.004 lei, iar contestaţia depusă în condiţiile art. 4 şi urm. din OUG nr. 13/2000 ,a fost respinsă de către pârât ca nefiind depusă în termen legal, în raport cu data comunicării, dată pe care o contestă.
Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 71/CA din 23 mai 2002, a respins ca nefondată contestaţia.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa sesizată a reţinut că apărările reclamantei privind nulitatea actului prin care s-a făcut comunicarea, procesul-verbal de înmânare a actului, nu sunt întemeiate, astfel că nemenţinerea unor date, ca numele şi calitatea persoanei căreia i s-a făcut înmânarea, nu constituie motiv de nulitate atât timp, cât actul a fost ştampilat şi are o semnătură de primire, astfel că termenul de 15 zile prevăzut de art. 4 din OUG nr. 13/2000, corect a reţinut a fi depăşit prin Decizia în litigiu.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat recurs, criticând soluţia ca fiind nelegală, dată cu încălcarea prevederilor art. 100 C. proc. civ., ca motiv de casare fiind invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând recursul sub aspectul criticilor formulate, se constată a fi fondat pentru considerentele ce se expun.
Dovada sau procesul-verbal de comunicare a actului de procedură trebuie să cuprindă atât unele menţiuni esenţiale, cât şi unele neesenţiale. Acestea sunt prevăzute în art. 100 C. proc. civ.
Menţiunile esenţiale sunt prevăzute de art. 100 alin. (3) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii. Prin urmare, ne aflăm în prezenţa unei nulităţi exprese, a cărei semnificaţie constă în faptul că vătămarea se prezumă.
Astfel, în conformitate cu art. 100 alin. (3), lipsa din procesul-verbal, a anului, lunii, zilei când a fost încheiat, a numelui celui care l-a încheiat, a numelui, prenumelui şi domiciliul celui căruia i s-a făcut comunicarea, cu arătarea numărului, etajului, apartamentului sau camerei, dacă destinatarul are sediul în bloc, menţionarea celui care expediază, numele şi calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea, semnătura care a încheiat procesul-verbal sunt prevăzute sub pedeapsa nulităţii.
Analiza procesului-verbal din litigiu duce la constatarea certă că el nu cuprinde aceste menţiuni esenţiale.
Lipsa din procesul-verbal de comunicare a procesului-verbal contesta, a elementelor cerute de art. 4 şi 7 C. proc. civ., atrage nulitatea actului de procedură îndeplinit, cu nerespectarea cerinţelor legale, astfel că termenul de contestare cerut de art. 4 din OUG nr. 13/2000 nu curge faţă de reclamantă, cu privire la comunicarea acestui act.
În raport cu aceste dispoziţii de procedură imperative, motivarea instanţei de fond nu are temei legal, aceste dispoziţii ce privesc nulitatea absolută nu pot fi înlocuite, interpretate sau completate cu alte dovezi sau împrejurări de fapt, pentru că ele trebuie să corespundă în total cerinţelor formale impuse de lege, spre a putea curge termenul pentru exercitarea căii de atac.
În raport cu aceste considerente, Curtea va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza la Ministerul Finanţelor Publice, pentru soluţionarea contestaţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC C.S. SRL Constanţa, împotriva sentinţei civile nr. 71/CA din 23 mai 2002 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza la Ministerul Finanţelor Publice, pentru soluţionarea contestaţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2075/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 2077/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
