CSJ. Decizia nr. 2078/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2078/2003
Dosar nr. 2075/2002
Şedinţa publică din 29 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 61 pronunţată la data de 29 aprilie 2002 în dos. nr. 1199/2001, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC E. SRL Galaţi, în contradictoriu cu Ministrul Finanţelor Publice şi a anulat Decizia nr. 934 din 25 iunie 2001 emisă de acest Minister, exonerând-o pe reclamantă de la plata sumei de 603.579.813 lei pentru anul 2000, cheltuieli cu ratele de leasing.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut că, prin acţiunea formulată, societatea comercială reclamantă a cerut anularea deciziei nr. 934 din 25 iunie 2001 emisă de Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală pentru Soluţionarea Contestaţiilor, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva procesului-verbal încheiat la data de 5 martie 2001, fiind menţinută măsura privind nedeductibilitatea sumelor de 603.579.813 lei şi, respectiv, 1.120.013.735 lei, reprezentând cheltuieli făcute pentru achitarea ratelor de leasing pentru anii 1999 şi 2000.
Admiţând acţiunea şi anulând actul administrativ jurisdicţional atacat, instanţa de fond a motivat, însuşindu-şi punctul de vedere al expertului contabil că, în cauză, contractul de leasing a fost încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 99/1999, care a modificat OG nr. 51/1997, astfel că ratele achitate sunt deductibile integral şi nu doar în limita cotei de amortisment.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi (D.G.F.P. Galaţi), în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond:
- a soluţionat cauza fără participarea procurorului care era obligatorie, potrivit prevederilor art. 12 din O.U.G nr. 13/2001, aprobată prin Legea nr. 506/2001;
- nu s-a pronunţat în legătură cu excepţia ridicată de reclamantă cu privire la tardivitatea emiterii deciziei nr. 934 din 25 iunie 2001, în raport cu prevederile art. 7 alin. (1) din OUG nr. 13/2001;
- a pronunţat o hotărâre greşită, ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale în materie, cu privire la contractul de leasing şi la impozitul pe profit.
Recursul este întemeiat pentru motivele care vor fi arătate în continuare.
În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, rezultă că acesta este neîntemeiat, din încheierea din 22 aprilie 2002, când au avut loc dezbaterile asupra fondului, rezultă că procurorul a participat şi a pus concluzii în cauză.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv, rezultă că este neîntemeiat întrucât, potrivit prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa este obligată să pronunţe mai întâi numai asupra excepţiilor dirimante, or, în cauză, aşa-zisa excepţie la tardivitate se referea la un termen de recomandare prevăzut de art. 7 alin. (1) din OUG nr. 13/2001.
În ceea ce priveşte motivul de recurs vizând fondul cauzei, rezultă că este întemeiat.
Este necontestat că societatea comercială intimată, la sfârşitul anului 1999, a dedus din profitul impozabil suma de 1.151.462.171 lei, iar la sfârşitul anului 2000 a dedus suma de 1.524.965.504 lei. Organele de control din cadrul Administraţiei Financiare a municipiului Galaţi au recalculat cheltuielile deductibile stabilind că, pentru anul 1999, nu este deductibilă suma de 603.579.813 lei, iar pentru anul 2000 suma de 1.120.013.735 lei, reţinând că în cazul ratelor achitate pentru contractele de leasing sunt deductibile doar în limita amortizării calculate potrivit prevederilor Legii nr. 15/1994.
Societatea comercială intimată a achitat ratele respective, în baza contractului nr. 4866 din 25 mai 1999, încheiat cu S.N.F. G.N. SA, contract imobiliar de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare, modificat şi completat prin actul adiţional nr. 3679 din 6 aprilie 2000.
În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (12) din OG nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, republicată, modificate prin OUG nr. 127/1999, în cazul contractelor de leasing sunt deductibile ratele la nivelul cheltuielilor cu amortizarea corespunzătoare duratei de utilizare prevăzute de Legea nr. 15/1994, precum şi a dobânzilor plătite conform contractelor.
Ulterior, ca urmare a modificării prevederilor art. 4 din OG nr. 70/1994, republicată, cu modificările ulterioare, prin OUG nr. 217/1999, la art. 4 alin (4) liniuţa a doua s-a prevăzut că se admite deducerea la calculul profitului impozabil a chiriei, în cazul contractelor de leasing operaţional şi, respectiv, a amortizării şi dobânzilor în cazul contractelor de leasing financiar.
Deci, până la intrarea în vigoare a OUG nr. 217 (M. Of. nr. 650/30.12.1999), în materie de regim fiscal, nu se făcea distincţie între leasingul operaţional şi leasingul financiar.
Ulterior, prin Instrucţiunile privind metodologia de calcul al impozitului pe profit, aprobată prin HG nr. 402/2000, adoptată în temeiul art. 35 din OG nr. 70/1994, republicată, referitor la art. 4 alin. (4) liniuţa a doua din ordonanţă, s-a prevăzut ca regulă generală că încadrarea operaţiunilor de leasing se realizează avându-se în vedere clauzele contractuale şi prevederile OG nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, republicată.
Dar, în privinţa operaţiunilor de leasing imobiliar efectuate prin contractele cu clauză irevocabilă de vânzare, care au ca obiect utilizarea activelor ce aparţin societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, s-a prevăzut în mod expres că se supun regimului fiscal valabil pentru contractele de leasing financiar.
Astfel fiind, rezultă că instanţa de fond a ajuns la concluzia că actul administrativ ar fi nelegal şi că societatea comercială ar fi fost îndreptăţită să deducă, din profitul impozabil, ratele(chiria) pentru contractul de leasing, în întregime, doar ca urmare a interpretării greşite a prevederilor legale citate mai sus.
În ceea ce priveşte expertiza contabilă, care a fost însuşită de instanţa de fond, rezultă că expertul contabil a ajuns la concluziile respective, procedând la interpretarea clauzelor contractului de leasing imobiliar şi a prevederilor actelor normative în materie, ceea ce reprezintă o depăşire a domeniului său de specialitate şi o imixtiune în atribuţiile exclusive ale judecătorului.
Având în vedere considerentele de mai sus, recursul este întemeiat şi va fi admis, sentinţa atacată va fi casată şi rejudecând cauza, acţiunea va fi respinsă, actul administrativ atacat fiind legal şi temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Galaţi, în nume propriu şi al Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 61 din 29 aprilie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi, în fond, respinge acţiunea formulată de SC E.SRL Galaţi.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2077/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 2079/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.... → |
|---|
