CSJ. Decizia nr. 218/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 218/2003
Dosar nr. 4552/2001
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC C. SA Petroşani, la 30 august 2001, a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, solicitând anularea pct. 1 din Decizia nr. 1146/2001, prin care a fost obligată să plătească la bugetul de stat, suma de 2.360.436.500 lei, cu titlu de T.V.A. şi majorări de întârziere aferente acesteia.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că actul administrativ atacat este nelegal, întrucât a fost emis cu încălcarea normelor legale referitoare la achiziţionarea bunurilor imobile şi plata T.V.A.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 304 din 31 octombrie 2001, a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată, reţinând, în esenţă, că potrivit actului adiţional la contractul de vânzare-cumpărare, părţile au convenit ca proprietatea asupra imobilului să fie transmisă reclamantei (cumpărător), la data încheierii contractului, 20 octombrie 2000, aşa încât deducerea T.V.A., de 1.990.250.000 lei menţionată în factura emisă de vânzător la 23 octombrie 2000, este legală, reclamanta fiind, în acel moment, proprietara imobilului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice.
Prin motivele de casare depuse la dosar, recurenta arată că prima instanţă, în mod greşit, a considerat că reclamanta dobândise proprietatea imobilului contractat şi că, pe acest temei, beneficiază de dreptul de deducere a T.V.A., conform art. 19 lit. b) din OUG nr. 17/2000, câtă vreme clauzele contractuale stabilesc un alt moment al transferului proprietăţii de la vânzător, la cumpărător.
Recursul este fondat.
Într-adevăr, în contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 20 octombrie 2000, între reclamantă, în calitate de cumpărător şi SC S. SRL Petroşani, în calitate de vânzător, privind un imobil situat în localitatea Uricani, s-a prevăzut că proprietatea „se consideră strămutată, numai în momentul autentificării prezentului contract".
Această clauză finală decurge logic din convenţia părţilor privind plata preţului, în termen de cel mult 2 ani de la data întocmirii facturii.
În cauză, contractul nu a fost autentificat şi nici preţul nu a fost plătit.
Potrivit art. 19 lit. b) din OUG nr. 17/2000, pentru deducerea T.V.A. aferentă intrărilor, contribuabilii sunt obligaţi să justifice că bunurile în cauză sunt destinate pentru nevoile firmei şi sunt proprietatea acesteia.
Întrucât reclamanta nu era proprietara imobilului facturat la 23 noiembrie 2000, în mod corect organele de contencios fiscal au constatat că deducerea sumei de 1.990.250.000 lei, reprezentând T.V.A., operată de reclamantă, este nelegală.
Aşa fiind, pentru considerentele prezentate, Curtea va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi în fond, va respinge acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Hunedoara, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 304 din 31 octombrie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2176/2003. Contencios. La conflict negativ de... | CSJ. Decizia nr. 2180/2003. Contencios → |
|---|
