CSJ. Decizia nr. 2180/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2180
Dosar nr. 498/200.
Şedinţa publică din 4 iunie 2003
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Cluj la 3 iunie 2002, reclamanta B.G.V. a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând acordarea drepturilor ce i se cuvin în calitate de refugiat începând cu data de 1 aprilie 2001 şi nu de la 1 mai 2002 cum s-a stabilit prin hotărârea nr. 1214 din 23 iulie 2002 emisă de pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că a depus cerere pentru a i se acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 la data de 29 martie 2001 şi astfel beneficiază de prevederile legale de la data de 1 aprilie 2001.
Prin încheierea civilănr. 3335 din 4 iulie 2002, Tribunalul Cluj a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzeiîn favoarea Curţii de Apel Cluj, reţinându-se în motivare dispoziţiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, precum şi ale art. 158 şi art. 159 pct. 2 C. proc. civ.
Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ,sub nr. 4427/2002 iar prin sentinţa civilă nr. 400 din 3 octombrie 2002 a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta B.G.V., s-a dispus anularea în parte ahotărârii nr. 1214 din 23 iulie 2002 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj în sensul că data acordării indemnizaţiei este 1 aprilie 2001 şi a fost obligată pârâta laplata drepturilor băneşti cuvenite începând cu această dată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că persoanele refugiate beneficiază deindemnizaţiile stabilite de actele normative în vigoare în temeiul Legii nr. 189/2000 şi nu în temeiul Normelor de aplicare aOG nr. 105/1999 aprobate prin HG nr. 127/2002, situaţie în care acţiunea reclamantei este întemeiată deoarece aceasta a depus cerere pentru a i se acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 în data de 29 martie 2001.
Împotriva sentinţei civile sus-menţionate a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj, care a motivat, în esenţă, că nu a putut acorda drepturile solicitate de reclamantă decât începând cu 1 mai 2002, întrucât pentru perioada anterioară, respectiv 1 aprilie 2001 – 1 aprilie 2002 exista autoritate de lucru judecat, prin sentinţa Tribunalului Cluj nr. 1789/2001 fiind respinsă cererea formulată de reclamantă la 29 martie 2001.
Recursul nu este fondat.
Prin HG nr. 127/2002, au fost aprobate Normele pentru aplicarea OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive etnice de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, aprobată şi modificată de Legea nr. 189/2000.
Fiind norme de aplicare a unei legi, de drepturile conferite de aceasta beneficiază toate persoanele care au formulat cerere în temeiul său.
Astfel fiind, şi având în vedere dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 189/2000, precum şi art. 7 alin. (2) din acest act normativ; ţinând cont de faptul că reclamanta a solicitat acordarea drepturilor la 29 martie 2001, în mod legal şi temeinic Curtea de Apel Cluj a stabilit ca data de 1 aprilie 2001, pentru plata indemnizaţiei.
În ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, aceasta nu este întemeiată, nefiind făcută dovada identităţii de obiect şi cauză, între litigiul de faţă şi cel soluţionat prin sentinţa Tribunalului Cluj nr. 1789/2001.
Potrivit art. 1201 C. civ., există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi contra lor în aceeaşi calitate.
Or, în cauză rezultă că deşi procesele se poartă între aceleaşi părţi, prima cerere a vizat anularea hotărârii nr. 1373 din 30 aprilie 2001, iar cea de-a doua cerere priveşte o altă hotărâre cu nr. 1214 din 23 iulie 2002, deci acte administrative diferite, astfel că este exclusă existenţa autorităţii de lucru judecat, instanţa sesizată fiind datoare să soluţioneze cauza pe fond, cum legal a procedat.
Faţă de cele ce preced, recursul este nefondat şi urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 400din 3 octombrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 4 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 218/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 2181/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
