CSJ. Decizia nr. 2174/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2174/2003
Dosar nr. 2491/2002
Şedinţa publică din 4 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 10 decembrie 2001, reclamanta SC S.D.S. SRL Bucureşti a solicitat anularea deciziei nr. 1865 din 21 noiembrie 2001 a Ministerului Finanţelor Publice, cu motivarea că prin Decizia menţionată s-a dispus în mod greşit respingerea contestaţiei formulate de societate împotriva procesului verbal nr. 187559 din 26 iunie 1997 încheiat de organele de control ale Gărzii Financiare Centrale.
Reclamanta a susţinut că organele de control nu au luat în considerare faptul că facturile analizate erau în evidenţa contabilă a societăţii şi în raport cu această situaţie, au fost achitate accizele aferente, majorările de întârziere fiind stabilite de asemenea, ilegal. S-a mai arătat că tot în mod ilegal, prin procesul verbal încheiat au fost stabilite sancţiuni şi amenzi declarate neconstituţionale.
Reclamanta a solicitat şi suspendarea executării procesului verbal nr. 187559 din 24 iunie 1997 până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii, pentru ca la termenul de judecată din 5 iunie 2002, prin avocatul care a reprezentat-o în instanţă, să solicite instanţei să ia act că renunţă la cererea de suspendare.
Prin sentinţa civilă nr. 582 din 5 iunie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a luat act de renunţarea reclamantei la cererea de suspendare conform art. 246 C. proc. civ. şi a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC S.D.S. SRL Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Garda Financiară Centrală.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada că pentru întreaga perioadă supusă controlului i-au fost sustrase documentele contabile (facturi) şi nici nu a îndeplinit obligaţia de a reconstitui documentele respective.
Referitor la suma de 88.829.084 lei reprezentând dublul diferenţelor constatate şi amenda contravenţională, instanţa de fond a reţinut că în mod corect Ministerul Finanţelor Publice s-a dezinvestit şi a trimis capătul de cerere spre soluţionare către instanţa de drept comun, judecătoria.
Împotriva sentinţei civile sus-menţionate a declarat recurs SC S.D.S. SRL Bucureşti care a susţinut, în esenţă, că neînregistrarea în borderoul de evidenţă a facturilor în litigiu nu poate conduce la sancţionarea societăţii, având în vedere cazul fortuit în care s-a aflat prin sustragerea documentelor contabile de autori necunoscuţi.
În privinţa sumelor reprezentând dublul accizelor şi majorărilor, recurenta a susţinut că sumele respective nu reprezintă amenzi, ci măsuri fiscale, iar plângerea împotriva lor trebuia soluţionată de Ministerul Finanţelor şi apoi de Curtea de Apel.
Recursul este nefondat.
Se reţine că urmare a unui control efectuat în data de 27 iunie 1997 la SC S.D.S. SRL Bucureşti, s-a constatat că în perioada 21 februarie 1995 - 13 februarie 1997 societatea în cauză a emis un număr de 50 facturi fiscale prin care a vândut către SC C.C. SRL Bucureşti, băuturi alcoolice, în valoare totală de 102.660.002 lei.
Prin procesul verbal de control dedus judecăţii s-a stabilit că reclamanta nu a înregistrat în jurnalul de vânzări facturile emise în perioada 21 februarie 1995 – 10 martie 1997 către SC C.C. SRL Bucureşti, invocând faptul că aceste facturi i-au fost sustrase şi că a reclamat furtul la poliţie în timp util.
Urmare a celor constatate s-a stabilit în sarcina societăţii obligaţia de a plăti accize, majorări de întârziere, fiindu-i aplicată şi sancţiunea prevăzută de art. 18 din Legea nr. 87/1994 în sensul de a achita o sumă egală cu dublul diferenţelor de accize, precum şi plata unei amenzi în sumă de 2.000.000 lei.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 82/1991, modificată şi completată, SC S.D.S. SRL Bucureşti avea obligaţia de a sesiza organele în drept cu privire la sustragerea formularelor cu regim special pe care le-a emis în perioada 21 februarie 1995 – 10 martie 1997, de a reconstitui aceste documente în maximum 30 de zile de la constatarea sustragerii şi de a le declara nule în Monitorul Oficial al României, partea a III-a, după sesizarea organelor în drept.
Se reţine, însă, că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că şi-a îndeplinit aceste obligaţii legale.
Înscrisul intitulat „dovadă" emis de Poliţia sectorului 1 Bucureşti sub nr. 629.797/03 aprilie 1995, document aflat la dosarul de fond, confirmă existenţa unei spargeri în data de 20 martie 1995, la o dată anterioară livrărilor de băuturi alcoolice efectuate de către societatea în cauză către SC C.C. SRL, în perioada 21 februarie 1995 – 13 februarie 1997, cu un număr de 50 facturi fiscale.
În consecinţă, în mod temeinic şi legal a apreciat instanţa de fond că acest document nu probează faptul că cele 50 de facturi fiscale ar fi fost sustrase de la sediul SC S.D.S. SRL Bucureşti, pentru simplu motiv că livrările de băuturi alcoolice către SC C.C. SRL, aferente celor 50 de facturi, au fost efectuate de societatea recurentă în perioada 21 februarie 1995 – 13 februarie 1997, la o dată cu mult ulterioară chiar datei la care a fost eliberată dovada de confirmare a spargerii.
De altfel, în cererea de revizuire înregistrată la Ministerul Finanţelor sub nr. 243667/14 iulie 1997, contrar celor arătate în cererea de recurs, recurenta-reclamantă recunoaşte atât faptul neînregistrării în evidenţele sale fiscale a celor 50 de facturi, cât şi faptul că datorează bugetului statului suma de 43.414.636 lei reprezentând accize stabilite de comisarii Gărzii Financiare Centrale prin procesul verbal întocmit.
În ceea ce priveşte măsura obligării societăţii la plata unei sume egale cu valoarea accizelor stabilite, în mod întemeiat s-a apreciat de către instanţa de fond că pentru acest aspect competenţa de soluţionare aparţine judecătoriei, iar Judecătoria sectorului 1 Bucureşti s-a şi pronunţat prin sentinţa civilă nr. 2638/22 martie 2002, în sensul anulării procesului verbal numai cu privire la suma de 86.829.272 lei reprezentând o sumă egală cu dublul diferenţelor constatate.
Având în vedere considerentele prezentate, recursul declarat în cauză este nefondat şi urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC S.D.S. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 582 din 5 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2171/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 2175/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
