CSJ. Decizia nr. 2182/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2182/2003
Dosar nr. 500/2003
Şedinţa publică din 4 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 10 septembrie 2002, reclamantul B.O. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea hotărârii nr. 1270 din 23 iulie 2002, emisă de pârâtă, în sensul ca drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 să-i fie acordate cu începere de la 1 aprilie 2001, în loc de 1 mai 2002.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că potrivit legii, drepturile se acordă din luna următoare depunerii cererii. Întrucât el a formulat prima cerere la data de 30 martie 2001, este îndreptăţit să primească indemnizaţie de la 1 aprilie 2001, şi nu de la 1 mai 2002, cum a procedat în mod eronat pârâta.
Prin sentinţa civilă nr. 462 din 24 octombrie 2002, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea şi a dispus anularea în parte a hotărârii nr. 1270/2002, în sensul că data acordării indemnizaţiei este 1 aprilie 2001.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în raport cu data depunerii cererii iniţiale de către reclamant, acesta este îndreptăţit să beneficieze de drepturile acordate de Legea nr. 189/2000 de la data de 1 aprilie 2001, neavând relevanţă, sub acest aspect, faptul că pârâta, interpretând restrictiv legea, a respins prima solicitare privind stabilirea calităţii de strămutat din motive etnice.
Împrejurarea că ulterior, în urma adoptării HG nr. 127/2002, privind normele de aplicare a Legii nr. 189/2000, reclamantul a formulat o nouă cerere, iar pârâta, admiţând-o, a recunoscut drepturile cuvenite numai din luna următoare depunerii celei de-a doua solicitări, nu are influenţă asupra naşterii drepturilor. Acestea fiind stabilite prin Legea nr. 189/2000 şi nu prin normele de aplicare a acestui act normativ, care nu fac decât să explice noţiunea de persoană strămutată, în care se include şi cel refugiat, rezultă că data de referinţă este de 1 aprilie 2001.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că în cauză există autoritate de lucru judecat, în raport cu sentinţa civilă nr. 1792/2001 a Tribunalului Cluj, prin care a fost menţinută hotărârea nr. 1493/2001, act administrativ individual privind respingerea cererii reclamantului de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 aprilie 2001 – 1 mai 2002.
În aceste împrejurări, a precizat pârâta, în lipsa unei căi extraordinare de atac care să fi fost promovată după adoptarea HG nr. 127/2002 şi admisă fiind, să se fi finalizat prin anularea sentinţei sau a hotărârii nr. 1593/2001, reclamantul nu poate beneficia de indemnizaţie decât din luna următoare depunerii celei de-a doua cereri, respectiv de la 1 mai 2002.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate şi având în vedere prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, excepţia autorităţii de lucru judecat nu este admisibilă, neexistând identitate de obiect şi de cauză între litigiul de faţă şi cel soluţionat irevocabil prin sentinţa civilă nr. 1792/2001.
În acea pricină, instanţa a respins acţiunea reclamantului privind anularea hotărârii nr. 1593/2001 emisă de pârâtă, prin care s-a respins cererea de acordare a calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În prezentul litigiu, obiectul îl constituie modificarea parţială a unei alte hotărâri a pârâtei, respectiv nr. 1270 din 24 iulie 2002, prin care s-a stabilit că reclamantul se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Susţinerea pârâtei, în sensul că hotărârea iniţială este încă în vigoare, având autoritate de lucru judecat pentru perioada 1 aprilie 2001 – 1 mai 2002, este greşită, întrucât însăşi recurenta a procedat potrivit art. 10 din Legea nr. 189/2000, la revizuirea actului administrativ emis în anul 2001 şi în urma verificării legalităţii şi temeiniciei solicitării, a întocmit o nouă hotărâre.
Desigur, pârâta trebuia să aibe în vedere data depunerii cererii iniţiale, o nouă cerere nici nu mai era necesară, legea permiţând Casei Judeţene de Pensii să emită decizie de revizuire şi din proprie iniţiativă.
Referitor la inexistenţa identităţii de cauză, ambele acte administrative în discuţie, precum şi sentinţa Tribunalului Cluj, ca şi Decizia Curţii de Apel Cluj, se referă la prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, însă, la data emiterii primei hotărâri de către pârâtă şi la data pronunţării sentinţei nr. 1792/2001, era în vigoare textul în forma sa iniţială, „persoana strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu".
De-abia în anul 2002, după ce prin HG nr. 127/2002, s-a explicat înţelesul noţiunii de „persoană strămutată", art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 a fost modificat prin Legea nr. 849/2002, în sensul că benficiază de drepturi şi persoana care „a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".
În consecinţă, criticile invocate de pârâtă fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 462 din 24 octombrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2181/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 2183/2003. Contencios → |
|---|
