CSJ. Decizia nr. 2184/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2184/2003
Dosar nr. 528/2003
Şedinţa publică din 4 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, sub nr. 281/A/2002, reclamanta SC T.M.C SA Filiaşi a chemat în judecată pe pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând anularea deciziei nr. 2040 din 17 decembrie 2001, emisă de Ministerul Finanţelor Publice, prin care a fost soluţionată contestaţia formulată de societate împotriva procesului-verbal încheiat la 26 octombrie 2001 de către reprezentanţii Direcţiei de Control Financiar Dolj, pe care o consideră nelegală şi netemeinică.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că prin procesul-verbal încheiat la 26 octombrie 2001, organele de control din cadrul D.C.F. Dolj au stabilit că societatea datorează suma de 3.022.077.041 lei reprezentând impozit pe profit şi majorări de întârziere, precum şi suma de 3.219.131.054 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit şi T.V.A., iar contestaţia formulată împotriva acestui act de control, în mod greşit a fost respinsă de Ministerul Finanţelor Publice, prin Decizia a cărei anulare se solicită.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii în anularea actelor administrative.
Instanţa a constatat că excepţia invocată este neîntemeiată şi că acţiunea a fost introdusă în termen.
Prin sentinţa civilă nr. 288 din 4 octombrie 2002, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de SC T.M.C. SA Filiaşi, împotriva pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj şi Administraţia Finanţelor Publice Filiaşi. A anulat actul de control încheiat la 26 octombrie 2001, de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj şi Decizia nr. 2040 din 17 decembrie 2001 a Ministerului Finanţelor şi a exonerat-o pe reclamantă de plata datoriilor.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că din examinarea certificatului de sarcini fiscale rezultă că datoria care formează obiectul cauzei nu a fost cuprinsă în certificatul de sarcini fiscale şi de altfel, nici nu putea fi cuprinsă, întrucât controlul s-a realizat ulterior privatizării şi ca urmare, datoria la data privatizării nu era stabilită.
S-a mai reţinut că în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (4) din OUG nr. 88/1997, modificată, în certificatul de sarcini fiscale se cuprind toate obligaţiile bugetare, iar în cazul în care există obligaţii scadente la data raportului şi neevidenţiate în certificat, în baza art. 14 alin. (6) din actul normativ citat, societatea comercială privatizată va fi exonerată de drept de plata acestor obligaţii bugetare.
Împotriva sentinţei civile sus-menţionate au declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Dolj şi Ministerul Finanţelor Publice.
Recurenţii au invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii, arătând că Decizia nr. 2040 din 17 decembrie 2001 a fost comunicată contestatoarei în data de 20 decembrie 2001, iar acţiunea a fost înregistrată la data de 7 februarie 2002.
Pe fondul cauzei, recurenţii au arătat că în mod legal organul de control a apreciat că vânzările de produse finite ale SC T.M.C. SA Filiaşi către SC B.T. SRL, SC S. SRL şi SC E.B.L. SRL, se încadrează în categoria tranzacţiilor cu alţi contribuabili care deţin părţi de capital la societatea contestatoare.
S-a mai susţinut că majorările de întârziere au fost calculate potrivit OG nr. 11/1996, deoarece debitele nu au fost achitate la scadenţă şi că privatizarea unei societăţi nu o exonerează de plata obligaţiilor bugetare pe care le are după privatizare.
Recursul este întemeiat, în sensul şi pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În primul rând, în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării acţiunii, invocată de către pârâţi, se constată că instanţa de fond a reţinut că anterior introducerii acţiunii la Curtea de Apel Craiova, SC T.M.C. SA Filiaşi ar fi formulat acţiune la Curtea de Apel Timişoara, cu toate că singurul act de care se prevalează reclamanta, respectiv borderoul, nu reprezintă o dovadă concludentă în acest sens.
Acesta este primul motiv pentru care sentinţa instanţei de fond este criticabilă, impunându-se admiterea recursului şi casarea sentinţei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Instanţa de rejudecare va trebui să verifice realitatea susţinerilor reclamantei, anume, dacă şi când acţiunea acesteia a fost înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, urmând să se solicite reclamantei să prezinte un certificat de la Curtea de Apel Timişoara în acest sens sau eventual să se solicite prin adresă un astfel de document care să conţină datele necesare soluţionării excepţiei de tardivitate a introducerii acţiunii.
Dacă în funcţie de dovezile ce vor fi administrate, se va aprecia că acţiunea a fost introdusă în termen, instanţa de rejudecare urmează să analizeze fiecare debit reţinut în sarcina reclamantei şi să-şi expună motivele de fapt şi de drept în legătură cu fiecare debit, dispunând, dacă apreciază necesar, suplimentarea probatoriului administrat în cauză.
Se impune, în principal, suplimentarea expertizei economico-financiare pentru a stabili debitele reale datorate de reclamantă către bugetul de stat şi temeiurile de fapt şi de drept ale acestora, în funcţie de sumele contestate de reclamantă şi de motivaţiile acesteia, cu atât mai mult, cu cât instanţa de fond s-a pronunţat în sensul că datoriile societăţii nu sunt trecute în caietul de sarcini, deşi din conţinutul acţiunii introductive nu rezultă că acesta era obiectul cauzei.
În consecinţă, având în vedere considerentele prezentate, urmează ca recursul de faţă să fie admis, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Dolj şi de Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 288 din 4 octombrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2183/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 2185/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
