CSJ. Decizia nr. 2186/2003. Contencios. Anulare Hotarâre M.Ap.N. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2186/2003
Dosar nr. 537/2003
Şedinţa publică din 4 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 28 octombrie 2002, reclamantul M.I. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale, solicitând anularea hotărârii nr. 12632 din 25 septembrie 2002, prin care pârâtul, prin Direcţia Financiar-Contabilă, i-a respins cererea privind acordarea drepturilor de rentă, potrivit Legii nr. 44/1994, modificată prin Legea nr. 167/2002.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că, fiind decorat prin Decretul nr. 445/1942, cu Ordinul „Mihai „Viteazul", clasa cavaler, beneficiază de dreptul la rentă lunară, în baza Legii nr. 44/1994 şi pentru perioada 12 februarie 1942 - 7 iulie 1994 şi nu numai de la această din urmă dată, astfel cum a procedat în mod nejustificat pârâtul. În acest sens, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.976.300.000 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 1196 din 10 decembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că pârâtul, prin Decizia nr. 51555129 din 25 aprilie 1995, a stabilit că reclamantul are dreptul, potrivit Legii nr. 44/1994, la o rentă lunară, în calitate de veteran de război decorat, cu începere de la 7 iulie 1994, data publicării actului normativ în Monitorul Oficial.
Interpretând textul art. 13 din Legea nr. 44/1994, instanţa a reţinut că Decizia pârâtului este corectă, veteranii de război având dreptul la renta lunară din momentul intrării în vigoare a legii şi nu de la data decorării, o asemenea solicitare fiind contrară şi principiului constituţional al neretroactivităţii legii.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul M.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice.
Astfel, reclamantul a învederat că hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, instanţa interpretând în mod eronat dispoziţiile art. 13 alin. (8) din Legea nr. 44/1994. Potrivit acestor prevederi, veteranii de război cărora le-au fost acordate ordine şi medalii pentru faptele de arme săvârşite pe câmpul de luptă, beneficiază de drepturi la rentă, dacă nu le-au primit în conformitate cu Legea nr. 18/1991 sau sub orice altă formă, de la data decorării şi până la data intrării în vigoare a Legii nr. 94/1994 şi dovedesc cu acte legale aceste împrejurări de fapt.
Reclamantul a mai arătat că nu se poate susţine încălcarea principiului neretroactivităţii legii, întrucât însuşi actul normativ, respectiv Legea nr. 44/1994, stabileşte în cuprinsul ei momentul de la care se vor acorda sumele aferente dreptului la rentă şi anume, de la data decorării cu ordine sau medalii.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate şi având în vedere prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ.ă, Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Critica formulată de reclamant este neîntemeiată, neregăsindu-se cazul de modificare a hotărârii, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv aplicarea greşită a legii.
Instanţa de fond a interpretat în mod corect prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 44/1994, modificată şi completată prin Legea nr. 167/2002, în sensul că dreptul reglementat la pct. a liniuţa a doua, respectiv dreptul la o rentă lunară echivalentă cu solda de grad a unui sublocotenent ,se acordă veteranului de război de la data intrării în vigoare a legii.
Textul art. 13 alin. (1) din lege nu dispune în sensul că drepturile se acordă de la o altă dată, sintagma „de la data decorării şi până în prezent" referindu-se exclusiv la o anumită situaţie. Astfel, veteranii de război beneficiază de drepturile acordate prin Legea nr. 44/1994, numai dacă nu le-au primit prin alte legi de împroprietărire, emise în intervalul de la data decorării şi până la data intrării în vigoare a Legii nr. 44/1994.
În aceste împrejurări, actul administrativ emis de pârât prin care i s-a acordat reclamantului dreptul la rentă începând cu data de 7 iulie 1994, este legal, soluţia instanţei, de respingere a acţiunii, fiind perfect justificată.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.I., împotriva sentinţei civile nr. 1196 din 10 decembrie a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios adminstrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2185/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 2188/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
