CSJ. Decizia nr. 2189/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2189/2003
Dosar nr. 602/2003
Şedinţa publică din 4 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 52 din 21 iunie 2002 pronunţată în dosarul nr. 27/2002, Colegiul jurisdicţional Bihor a dispus: respingerea actului de sesizare nr. 2/9003/D/2 aprilie 2002, introdus de Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Bihor împotriva pârâtului T.G. în contradictoriu cu persoana juridică păgubită SC R. SA privind cererea de obligare a pârâtului la suma de 294.971.560 lei cu titlu de despăgubiri civile şi la suma de 168.807.141 lei foloase nerealizate în favoarea persoanei juridice păgubite.
Instanţa a reţinut că sucursala Bihor a SC R. SA, al cărei fost director este pârâtul T.G. nu are personalitate juridică şi, deci, capacitate procesuală, motiv pentru care a fost citată în cauză SC R. SA Bucureşti.
Unitatea păgubită a susţinut că pârâtul T.G. se face vinovat de acordarea procentelor de remiză de 9-10% în perioada 1999 - 2001, întrucât nu s-au găsit dispoziţii scrise care să aprobe procentele acordate.
Instanţa a reţinut că acordarea de remiză peste 8% prevăzută de contractele colective de muncă nu a fost urmarea unei decizii luată de pârâtul T.G., fost director la sucursala Bihor, care nu a făcut altceva decât să aplice Decizia luată de conducerea SC R. SA, decizie ce a avut caracter de generalitate pentru toate sucursalele judeţene.
S-a mai reţinut că nu se poate constata nelegalitatea dispoziţiei privind procentul de salarizare, deoarece nu există dispoziţii legale care să stabilească limite maxime de salarizare pentru vânzătorii remizieri.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi a judeţului Bihor şi SC R. SA Bucureşti.
Procurorul financiar a susţinut că paguba a fost cauzată prin nerespectarea clauzelor din contractele colective de muncă pe anii 1999 - 2001 privind salarizarea remizierilor şi acordarea unor procente de remiză majorate la 9-10% faţă de cele de 4-8% prevăzute.
Recurenta SC R. SA a susţinut că, în mod greşit, s-a reţinut că ar fi existat un acord din partea conducerii ,câtă vreme din conţinutul contractelor colective de muncă negociate pe anii 1999 - 2001 rezultă o altă stare de fapt.
Prin Decizia nr. 486 din 3 octombrie 2002, Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, a respins recursurile jurisdicţionale declarate de Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Bihor şi SC R. SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 52 din 21 iunie 2002, pronunţată de Colegiul jurisdicţional Bihor în dosarul nr. 27/2002 şi a obligat recurenta SC R. SA la plata sumei de 100.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că din actul de sesizare nu rezultă că unitatea ar fi suferit pierderi în activitatea de distribuire a presei sau că din comisioanele încasate nu se acopereau cheltuielile cu salariile şi celelalte cheltuieli şi că în cauză nu se poate reţine vinovăţia numitului T.G. în producerea prejudiciului.
Împotriva deciziei sus-menţionate a declarat recurs procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României, considerând-o netemeinică şi nelegală.
În motivarea recursului s-a susţinut, în esenţă, că aplicarea unei cote procentuale mai mari decât cota maximă prevăzută în contractul colectiv de muncă s-a făcut fără temei legal şi că nu poate fi admisă ca legală nici o derogare de la clauzele contractului colectiv încheiat prin negociere, materializată în dispoziţii scrise sau verbale emise unilateral de conducerea regiei. S-a mai susţinut că pârâtul, în calitate de director de sucursală, a săvârşit o faptă ilicită atunci când nu a respectat prevederile contractului colectiv de muncă în ceea ce priveşte drepturile salariale ale remizierilor.
Recursul este nefondat.
Se reţine că probele administrate în cauză dovedesc că acordarea procentelor de remiză peste limita de 8% prevăzută de contractele colective de muncă nu a fost urmarea unei decizii proprii luată de pârâtul T.G., care a îndeplinit funcţia de director al sucursalei SC R. SA Bihor, întrucât pârâtul a aplicat o decizie în acest sens luată de conducerea SC R. SA, decizie care a avut caracter de generalitate, pentru toate sucursalele judeţene.
În speţă, prin adresa nr. 92/10075/23 noiembrie 1998 semnată de managerul general al SC R. SA şi de şeful serviciului resurse umane, s-a comunicat sucursalelor judeţene că începând cu noiembrie 1998, procentul maxim acordat pentru vânzarea presei se va majora de la 8% la 10% (pentru presa aferentă zilelor de luni - vineri).
După încheierea contractelor colective pe anii 1999, 2000 şi 2001, în care managerul general a negociat acelaşi procent de remiză plafonat la 8%, derogarea din adresa nr. 92/10075/23 noiembrie 1998 nu numai că nu a fost revocată, dar managerul general şi alte persoane cu funcţii de conducere sau de control din centrala SC R. SA au comunicat că se menţine şi se aplică în continuare.
Contractul colectiv de muncă fiind permisiv, existând o derogare expresă în scris cu privire la aplicarea majorărilor a procentului prevăzut în contractul colectiv de muncă şi mai multe derogări date cu ocazia şedinţelor de muncă cu cele 41 de judeţe, în mod întemeiat s-a constatat prin Decizia recurată că în cauză nu se poate reţine vinovăţia numitului T.G.
Pârâtul nu ar fi putut nici să aprecieze eventualul caracter neoportun, păgubitor al dispoziţiei primite, deoarece nu avea datele necesare la nivelul sucursalei, întrucât comisioanele pentru distribuirea ziarelor centrale se negociau, se încasau şi rămâneau în întregime la SC R. SA şi nu la sucursale.
Din probele administrate rezultă şi motivele pentru care conducerea societăţii a luat Decizia în cauză: asigurarea unui nivel de salarizare, fluctuaţia personalului, suportarea pierderilor de către remizieri datorită procentelor restrictive de retur a unor ziare centrale nevândute.
În consecinţă, având în vedere considerentele prezentate şi faptul că Decizia recurată este legală şi temeinică, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României împotriva deciziei nr. 486 din 3 octombrie 2002 Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2003.
Judecător,
Judecător,
Judecător,
Mg.Ghermeli
Gh.Luţac
V.Lungeanu
MAGISTRAT ASISTENT,
G.Iorga
Red.
G.I.
Dact.
N.G.
6 ex.
| ← CSJ. Decizia nr. 2188/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 219/2003. Contencios → |
|---|
