CSJ. Decizia nr. 221/2003. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 221/2003
Dosar nr. 1839/2002
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 135 pronunţată în dosar nr. 1424/A/1999 la data de 26 aprilie 2002, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC L.F. SA Craiova pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M. 07 nr. 1656/26 august 1996 eliberat de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor în favoarea SC A. SA Craiova.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta a cerut anularea parţială a certificatului de mai sus, susţinând în esenţă, că în acest act a fost inclusă şi suprafaţa de 8.786 m.p. care face parte din patrimoniul său.
Judecătoria Craiova, prin sentinţa civilă nr. 1322/15 septembrie 1999 şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ.
În considerentele soluţiei de respingere a acţiunii, instanţa de fond a motivat, în esenţă, că reclamanta nu şi-a dovedit dreptul recunoscut de lege care i-ar fi fost vătămat prin emiterea actului administrativ atacat, nefiind aplicabile prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că nu ar fi dovedit dreptul vătămat, ignorând actul depus la dosar: sentinţa civilă nr. 1465/2000 pronunţată de Tribunalul Dolj.
Recursul este fondat.
Într-adevăr, la dosarul nr. 9140/CIV/1999 al Curţii de Apel Craiova se află depusă sentinţa civilă nr. 1465/ 02 noiembrie 2000 pronunţată de Tribunalul Dolj prin care a fost admisă acţiunea formulată şi precizată de SC L.F. SA Craiova, în contradictoriu cu Consiliul Local al municipiului Craiova şi SC A. SA Craiova şi s-a constatat că reclamanta este titulara unui drept de administrare asupra terenului în suprafaţă de 10.673,82 m.p.
Or, instanţa de fond a reţinut în mod greşit că reclamanta nu a făcut dovada dreptului pretins încălcat, ignorând acest mijloc de probă care ar putea fi hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, pronunţând astfel o hotărâre casabilă în condiţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Deci, instanţa de fond era datoare să verifice dacă hotărârea respectivă era definitivă şi irevocabilă şi, numai în raport cu aceasta, să se pronunţe în legătură cu aplicabilitatea prevederilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, ştiut fiind că dreptul de administrator este un drept recunoscut de lege, cu consecinţa aplicării prevederilor Legii nr. 15/1990 şi ale HG nr. 834/1991.
În concluzie, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată, iar dosarul va fi trimis pentru rejudecare potrivit dezlegărilor date mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC L.F. SA Craiova împotriva sentinţei nr. 135 din 26 aprilie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2209/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 221/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
