CSJ. Decizia nr. 2210/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2210/2003
Dosar nr. 540/2003
Şedinţa publică din 5 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, prin Decizia nr. 1311 din 12 septembrie 2002, a admis cererea formulată de B.M. şi, pe cale de consecinţă, a reţinut că aceasta beneficiază de dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, coroborate cu art. 2 din HG nr. 127/2002, pentru perioada 6 septembrie 1940 – 31 august 1941 şi 20 martie 1944 – 6 martie 1945, când s-a refugiat din Basarabia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1192 din 10 decembrie 2002, a admis acţiunea formulată de reclamanta B.M., a anulat în parte Decizia nr. 1311 din 12 septembrie 2002 şi a obligat Casa de Pensii a municipiului Bucureşti să emită o nouă decizie în care să includă în perioada strămutării reclamantei şi intervalul 15 septembrie 1942 – 20 martie 1944.
S-a reţinut că reclamanta a locuit împreună cu familia în judeţul Hotin, până la data de 26 iunie 1940, când a fost evacuată (cu familia) în comuna Viişoara, judeţul Olt, unde a locuit până la 31 august 1941. La 31 august 1941, întreaga familie a reclamantei s-a întors în Basarabia, unde tatăl acesteia a fost numit director la Şcoala Primară -Basarabia.
De asemenea, s-a reţinut că în perioada 15 septembrie 1942 – 20 martie 1944, reclamanta s-a aflat în Burdujeni, judeţul Suceava, unde a urmat cursurile şcolii primare; că acest interval se include în perioada strămutării reclamantei din Basarabia.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, susţinând, în esenţă, că perioada în care reclamanta a urmat cursurile şcolii primare, în judeţul Suceava, în mod greşit a fost inclusă în perioada strămutării.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se include şi persoana care a fost expulzată, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
În cauză, însă, aşa cum corect a reţinut Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, reclamanta s-a aflat în refugiu, din motive etnice, numai în perioada 6 septembrie 1940 – 31 august 1941 şi 20 martie 1944 – 6 martie 1945.
În perioada 15 septembrie 1942 – 20 martie 1944 părinţii reclamantei se aflau în Basarabia, unde tatăl acesteia funcţiona ca director la o şcoală primară.
Este adevărat că, în perioada menţionată, reclamanta a urmat cursurile şcolii primare, din Burdujeni, judeţul Suceava, însă nu datorită unei strămutări din motive etnice.
Aşadar, sentinţa adoptată de prima instanţă este nelegală, iar recursul fondat, urmând să fie admis, casată sentinţa şi respinsă acţiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
İN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1192 din 10 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 221/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 2211/2003. Contencios. Anulare decizie A.N.R.E.... → |
|---|
