CSJ. Decizia nr. 2302/2003. Contencios. Revizuire. Revizuire
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2302/2003
Dosar nr. 2538/2002
Şedinţa publică din 11 iunie 2003
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul S.M. a chemat în judecată pe pârâţii U.A.R. şi Baroul Argeş, pentru a se dispune anularea deciziilor nr. 1167 şi nr. 8487/2001 şi emiterea unei noi decizii, prin care să se admită cererea sa de primire în avocatură, cu scutire de examen.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a formulat o astfel de cerere, dar pe baza avizului negativ dat de Barou, U.A.R. a emis deciziile atacate, care sunt nelegale, întrucât îndeplinea cerinţele art. 62 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, pentru a fi primit în avocatură, cu scutire de examen.
Prin sentinţa civilă nr. 42/F/C din 1 aprilie 2002, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantului S.M., a anulat Decizia nr. 1167/2001 şi Decizia nr. 8487/2001, emise de Comisia Permanentă şi respectiv, de Consiliul U.A.R. şi a obligat pe acest ultim pârât să emită Decizia de primire a reclamantului în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 11 din Legea nr. 51/1995, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi nu se află în vreuna din cazurile de nedemnitate reglementate la art. 13 din aceiaşi lege.
Recursurile declarate de Baroul Argeş şi de U.A.R., împotriva sentinţei civile sus-menţionate au fost admise de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ,prin Decizia nr. 2554 din 17 septembrie 2002, a fost casată sentinţa atacată şi în fond, respinsă acţiunea formulată de S.M.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că doar promovarea examenului dă naştere dreptului de primire în profesia de avocat, în timp ce, pentru persoana aflată într-una din situaţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, nu se stabileşte un drept, ci se prevede posibilitatea de a fi primită în profesie, fără a mai fi supusă examinării, urmând, însă, ca organele de conducere ale U.A.R. să decidă dacă acordă sau nu solicitantului, scutirea de examen.
S-a mai reţinut că instanţa de contencios administrativ cenzurează hotărârile Comisiei Permanente şi ale Consiliului Uniunii, care nu pot fi abuzive sau discreţionare, numai că în speţă reclamantul, la testul de verificare a cunoştinţelor aplicat din conţinutul legii şi Statutul profesiei de avocat, a obţinut nota 5,38, împrejurare ce justifică pe deplin soluţia de respingere a cererii.
Împotriva deciziei sus-menţionate a formulat cerere de revizuire S.M.
Revizuientul a susţinut că îndeplineşte condiţiile legale, de exercitare a profesiei de avocat, fiind vătămat într-un drept pe care i-l conferă legea şi anume, acela de a practica profesia în care s-a pregătit.
A mai arătat că interviul – testul pe care l-a susţinut, a fost greşit verificat şi nu trebuia luat în seamă de instanţa de recurs, întrucât este fals şi că nu s-a aflat într-un caz de nedemnitate profesională prevăzut de lege.
Cererea de revizuire este neîntemeiată.
Revizuientul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 şi 5 C. proc. civ.
Dispoziţiile respective prevăd posibilitatea revizuirii hotărârilor, astfel:
- pct. 4 „dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals, în cursul sau în urma judecăţii. În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii" şi;
- pct. 5 „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea, a cărei revizuire se cere".
Analizând motivele de revizuire invocate de S.M., se constată că nici unul dintre acestea nu se încadrează în dispoziţiile pct. 4 şi 5 ale art. 322 C. proc. civ., situaţie în care cererea de revizuire de faţă urmează să fie respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de S.M., împotriva deciziei nr. 2554 din 17 septembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2300/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... | CSJ. Decizia nr. 2305/2003. Contencios. Anulare Ordonanta de... → |
|---|
