CSJ. Decizia nr. 231/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Lg 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 231/2003
Dosar nr. 1885/2002
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 63 pronunţată la data de 21 mai 2002, în dosarul nr. 3401/2002, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta K.E., împotriva Casei Judeţene de Pensii Dâmboviţa şi a anulat hotărârea nr. 5 din 16 ianuarie 2003, emisă de aceasta, obligând-o pe pârâtă să acorde reclamantei, drepturile corespunzătoare calităţii de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea hotărârii, instanţa de fond a reţinut că reclamanta, în perioada 1 decembrie 1941 – 23 august 1944, a fost strămutată din oraşul Galaţi, localitate de domiciliu, în oraşul Ploieşti, potrivit prevederilor Decretului-lege nr. 3438/1940, privind reglementarea situaţiei evreilor din învăţământ.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, care a susţinut, în esenţă, că hotărârea nr. 5 din 16 ianuarie 2002 este legală şi temeinică, pentru că reclamanta nu depusese actele doveditoare la Comisia de aplicare a OG nr. 105/1999.
La termenul de astăzi, recurenta a depus hotărârea nr. 19 din 8 iulie 2002, emisă de aceiaşi comisie, prin care i s-a recunoscut reclamantei, calitatea de strămutat din motive etnice, în perioada 27 iunie 1942 – 23 martie 1943, din localitatea de domiciliu, acordându-i drepturile corespunzătoare, începând cu 1 iunie 2002.
Recursul este nefondat.
Având în vedere probele dosarului, rezultă că instanţa de fond a reţinut în mod temeinic că reclamanta are calitatea de strămutat din localitatea de domiciliu, din motive etnice, obligând-o pe pârâtă să-i acorde acesteia, drepturile corespunzătoare.
De altfel, această calitate a fost recunoscută de Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, prin hotărârea nr. 19 din 8 iulie 2002.
Astfel fiind, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, împotriva sentinţei nr. 63 din 21 mai 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2309/2003. Contencios. Acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 231/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
