CSJ. Decizia nr. 2312/2003. Contencios. Pensie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2312/2003
Dosar nr. 2442/2002
Şedinţa publică din 12 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul T.G. a chemat în judecată Direcţia Muncii şi Solidarităţii Sociale Constanţa, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea deciziei sale de pensionare pentru limită de vârstă şi muncă depusă nr. 235411 din 14 noiembrie 2000 şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii în care să fie cuprinse toate drepturile prevăzute de lege şi care nu i-au fost acordate. Totodată a solicitat şi obligarea Direcţiei Muncii şi Solidarităţii Sociale Constanţa de a-i acorda:
- daune de întârziere de câte 100.000 lei pe zi de la data introducerii acţiunii, până la emiterea unei noi decizii corecte;
- diferenţa dintre pensia diminuată primită şi pensia corect calculată;
- diferenţa de 12% şi 15% la 25% ce reprezintă spor de vechime;
- procentul prevăzut de lege pentru pensia suplimentară de 48% şi nu de 14,4% cât i s-a acordat;
- daune morale de 36.850.000 lei şi cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la baza de calcul a pensiei nu i s-a acordat sporul de vechime de 25%, astfel cum este reglementat de art. 104 din Legea nr. 3/1977, modificată prin Legea nr. 49/1992.
A mai arătat şi că la pensia suplimentară, i s-a acordat un procent de 14,4%, ori contribuţia la asigurările sociale era de 16%, conform Legii nr. 3/1977, la care se adaugă un spor de 200% potrivit noilor reglementări în materie. De asemenea, nici anii avuţi în vedere pentru stabilirea bazei de calcul nu corespund dispoziţiilor legale, întrucât el are o vechime de 36 de ani, în loc de 31 ani, câţi au fost avuţi în vedere.
Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 104/CA din 18 iulie 2002, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamant, reţinând că pensia acestuia a fost corect determinată şi calculată.
Referitor la reactualizarea pensiei, instanţa a reţinut că cererea reclamantului este neîntemeiată, întrucât legislaţia privind asigurările sociale prevede modalităţile de majorare a sumelor calculate ca pensie, majorările datorându-se exclusiv compensărilor, indexărilor şi recorelărilor prevăzute de legiuitor.
În raport de această soluţie, instanţa a respins ca nefondate şi celelalte capete de cerere.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs T.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că referirea instanţei potrivit căreia pensiile se majorează cu indexări şi compensări este inexactă, întrucât prin această metodă valoarea pensiei se diminuează.
O majorare reală a pensiei ar exista în momentul când aceasta ar fi mai mare decât coeficientul de rată a inflaţiei lunare.
A mai susţinut că pensia reprezintă un procent din salariu la o anumită dată, iar această valoare nu poate fi modificată decât printr-o lege organică.
Recursul este nefondat.
În fapt, prin Decizia nr. 235411 din 14 noiembrie 2000 emisă de Oficiul Pensii de Stat din cadrul Direcţiei Muncii şi Solidarităţii Sociale Constanţa, numitului T.G. i s-a stabilit o pensie pentru muncă depusă şi limită de vârstă în cuantum de 1.182.760 lei. Contestaţia formulată împotriva deciziei de pensionare menţionată mai sus a fost respinsă de Comisia Judeţeană de Pensii prin Decizia nr. 762 din 28 decembrie 2000, Decizia de pensionare fiind menţinută ca temeinică şi legală.
La stabilirea drepturilor de pensie a fost luată în calcul perioada cuprinsă între 15 aprilie 1985 – 15 aprilie 1990, respectiv 5 ani, din ultimii 10 ani de activitate.
Într-adevăr, potrivit art. 1 din HG nr. 565/1996, calculul drepturilor de pensie se va realiza avându-se în vedere din ultimii 10 ani de activitate, 5 ani lucraţi consecutiv.
În acest sens au procedat şi experţii care au întocmit cele trei rapoarte de expertiză în cauză şi care, cu privire la stabilirea bazei de calcul a pensiei pentru muncă depusă şi limită de vârstă, au confirmat ca fiind corectă perioada de activitate aleasă, conform HG nr. 565/1996 – primii 5 ani, din ultimii 10 ani de activitate neîntreruptă.
Referitor la pensia suplimentară, aceasta a fost calculată corect, conform dispoziţiilor art. 64-65 din Legea nr. 3/1977, cu modificările ulterioare, pe baza anilor de contribuţie, sporul de vechime primit de recurentul-reclamant fiind cel legal.
Media salariului rezultată şi folosită ca bază de calcul pentru determinarea cuantumului pensiei, conform deciziei nr. 235411 din 14 noiembrie 2000, în sumă de 3848, este corectă, din actele dosarului rezultând că a fost însuşită şi de recurent, însă acesta pretinde ca pensia stabilită să fie actualizată în raport cu rata inflaţiei.
Or, legislaţia pensiilor de asigurări sociale în vigoare prevede ca modalităţi de majorare a cuantumului pensiei compensările, indexările şi recorelările stabilite prin hotărâri de guvern, astfel că orice raportare a cuantumului pensiei individuale la cursul valutar sau la indicii de inflaţie nu are suport legal.
În consecinţă, instanţa de fond pronunţând o hotărâre legală şi temeinică, recursul declarat de T.G. este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
İN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.G. împotriva sentinţei civile nr. 104/CA din 18 iulie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2310/2003. Contencios. Anularea certificatului... | CSJ. Decizia nr. 2314/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
