CSJ. Decizia nr. 2310/2003. Contencios. Anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2310/2003
Dosar nr. 2408/2002
Şedinţa publică din 12 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Administraţia Domeniului Public sector 2 a solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.03 nr. 4138 din 20 mai 1998, de Ministerul Industriei şi Resurselor, pentru terenul situat în Bucureşti.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 1 şi 3 din HG nr. 834/1991, întrucât a inclus terenul, din str. Dimitrie Pompei, în patrimoniul societăţii, deşi acesta constituie domeniul public.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 641 din 18 iunie 2002, a respins acţiunea, ca tardiv formulată; totodată, a respins excepţia de inadmisibilitate privind calitatea procesuală activă a reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate este un act administrativ de autoritate individual, care nu se comunică decât persoanelor vizate de act, astfel că pentru reclamantă, termenul de 1 an, prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, curge de la data când a luat cunoştinţă de acesta.
În cauză, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.03 nr. 4138 a fost înregistrat în registrul de transcripţiuni al Judecătoriei sectorului 2, sub nr. 9443, la 23 iunie 1998, astfel că aceasta este data când se presupune că toate persoanele interesate au luat cunoştinţă de act.
Or, acţiunea a fost înregistrată la Judecătoria sectorului 2, la data de 28 noiembrie 2001 (dosar nr. 14326/2001), deci, peste termenul de 1 an prevăzut de lege, astfel că este tardivă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Administraţia Domeniului Public sector 2, susţinând, în esenţă, că acţiunea sa este imprescriptibilă, întrucât se invocă nulitatea absolută a unui titlu de proprietate, emis asupra unui teren ce constituie domeniu public.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, în toate cazurile, introducerea cererii la instanţa de contencios administrativ nu se va putea face mai târziu de 1 an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere.
Termenul de 1 an este un termen limită, un termen de decădere, astfel că peste acest termen reclamantul nu mai poate pretinde anularea actului administrativ.
În cauză, în raport de data când a fost trecut certificatul de atestare a dreptului de proprietate în registrul de transcripţiuni al Judecătoriei sectorului 2, respectiv 23 iunie 1998, dată la care se presupune că toate persoanele interesate au luat cunoştinţă de acesta, dată necontestată de reclamantă, precum şi de data la care a fost sesizată instanţa, adică 28 noiembrie 2001, în mod corect s-a reţinut că, acţiunea este tardivă şi, deci, nu poate fi primită.
În raport de cele menţionate, motivul de casare, invocat de reclamantă, este nefondat întrucât, în contencios administrativ, acţiunea poate fi exercitată numai în termenele prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, aşa cum corect a reţinut prima instanţă.
În consecinţă, recursul este nefondat şi urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
İN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Administraţia Domeniului Public al sectorului 2 Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 641 din 18 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 231/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 2312/2003. Contencios. Pensie. Recurs → |
|---|
