CSJ. Decizia nr. 2314/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2314/2003
Dosar nr. 622/2003
Şedinţa publică din 12 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Colegiul jurisdicţional Bacău, prin sentinţa nr. 34 din 16 mai 2002, a admis pct. 1 al încheierii nr. 329 din 11 decembrie 2001 a Completului Camerei de Conturi Bacău, a obligat pârâţii C.V. şi B.G., în solidar, la plata sumei de 23.503.026 lei despăgubiri, către Grupul Şcolar Ion Borcea Buhuşi, precum şi la plata beneficiului nerealizat, constând în dobânda de referenţă a B.N.R. de 34,1% pe an în cuantum de 15.150.826 lei, până la data pronunţării sentinţei şi, în continuare, până la plata efectivă a prejudiciului.
A menţinut măsurile asiguratorii luate în cursul judecării cauzei.
A obligat pe cei doi pârâţi la câte 100.000 lei fiecare, cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că controlul, privind contul de execuţie pe anul 2000, la Grupul Şcolar Ion Borcea Buhuşi, a constatat unele abateri cu caracter financiar, de natură a atrage răspunderea civilă delictuală, după cum urmează:
În anul şcolar 1999 - 2000, directorul Centrului bugetar Ion Borcea Buhuşi, C.V., a acceptat şi a aprobat ca în incinta unităţii şcolare, să funcţioneze filiala Grupului Şcolar Postliceal Ştefan Bârsănescu din Bacău (instituţie de învăţământ particular), fără a avea aprobarea Inspectoratului Şcolar Judeţean Bacău; spaţiul de 54 mp a fost utilizat de chiriaş fără a se negocia cuantumul tarifului de închiriere a spaţiului respectiv şi fără a se încheia contract de închiriere, încasând fără nici o bază de calcul o chirie de 0,8 dolari SUA/mp/lunar, încălcând astfel prevederile art. 166 alin. (6) din Legea Învăţământului nr. 84/1995, republicată, ale Cap. III din Ordinul Ministrului Învăţământului nr. 3320/1996 şi art. 2 din Ordinul Ministrului Învăţământului nr. 3288/1998, privind metodologia închirierii spaţiilor de învăţământ.
Conducerea liceului nu s-a conformat hotărârii din 14 octombrie 1999, a Consiliului de Administraţie al unităţii verificate, ce a stabilit tarife de închiriere pentru spaţiile disponibile, în sumă de 30.000 lei/mp/lunar, tarif identic, fiind stabilit şi prin H.C.L. nr. 48/1998 a oraşului Buhuşi.
Unitatea a fost prejudiciată cu suma de 5.298.374 lei, reprezentând diferenţă de chirie necalculată şi nepretinsă de la chiriaşi, pentru perioada octombrie 1999 – mai 2000; în total, nu s-au calculat şi nu s-au pretins de la chiriaşi venituri în cuantum de 23.503.086 lei, la care se adaugă folosul nerealizat de 15.150.826 lei, iar răspunderea revine celor doi pârâţi, pentru prejudiciul cauzat.
Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, prin sentinţa nr. 605 din 7 noiembrie 2002, a respins recursul jurisdicţional declarat de B.G., cu următoarea motivare:
Metodologia închirierii spaţiilor disponibile este stabilită conform art. 166 din Legea nr. 84/1995, Ordinul Ministrului Învăţământului nr. 3320/1996 şi HG nr. 1228/1990.
Unitatea verificată a închiriat un spaţiu de 54 mp Fundaţiei Ştefan Bârsănescu (învăţământ particular), fără să încheie contract de închiriere şi fără să respecte tariful de închiriere stabilit în şedinţa Consiliului de Administraţie al liceului; a fost stabilit un tarif de 30 mii lei/mp/lună, iar directorul C.V. a dat dispoziţie pentru perceperea unui tarif de 0,8 dolari SUA/mp/lună, neluând în considerare hotărârea din 14 octombrie 1999 şi prevederile legale în materie.
Invocarea lipsei de culpă, pe motiv că a îndeplinit ordinul superiorului, a fost înlăturată, întrucât contabila şefă, B.G. avea obligaţia să cunoască prevederile legale şi principiul că ordinul superiorului nu o absolvă de răspundere.
Cu privire la motivul doi de recurs, privind nedatorarea contravalorii utilităţilor folosite de către Grupul Şcolar Ştefan Bârsănescu, pe motiv că Grupul Şcolar Ion Borcea, Buhuşi nu le-a acordat aceste servicii, s-a reţinut că plata integrală a cheltuielilor doar de către locator este nelegală, întrucât clasele care aparţineau locatarului au fost încălzite, consumul de apă era mai mare prin mărirea numărului elevilor şi energia electrică era folosită de locatar; cheltuielile fiind mai mari trebuiau împărţite conform prevederilor legale, proporţional şi recuperate de la locatar.
Recursul declarat de C.V. a fost anulat, întrucât nu a fost motivat.
Împotriva deciziei secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi au declarat recurs cei doi pârâţi.
Recurenta B.G. a reiterat, în esenţă, aspectele de fond invocate pe parcursul procesului, la instanţele Curţii de Conturi, fără a invoca motive de casare de natura celor prevăzute de art. 304 c. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Din probele administrate, la care secţia jurisdicţională a făcut referire, rezultă că, în adevăr, pentru spaţiul de 54 mp, închiriat Fundaţiei Ştefan Bârsănescu (învăţământ particular), fără a se încheia contract de închiriere s-a perceput un tarif de 0,8 dolari SUA/mp/lună, deşi Consiliul de Administraţie al liceului a stabilit un tarif de 30 mii lei/mp/lună, cauzându-se astfel un prejudiciu de 23.503.086 lei, pentru care răspunde şi B.G., în calitate de contabil şef; răspunderea acesteia a fost dedusă, în mod corect, din împrejurarea că, potrivit fişei postului şi dispoziţiei nr. 42/1998, avea ca sarcină să verifice documentele privind închirierea spaţiilor, să organizeze evidenţa contractelor încheiate de şcoală şi să urmărească executarea lor, iar prin acordarea vize de control financiar preventiv să ateste legalitatea, realitatea, necesitatea sumelor înscrise în facturile pe care le-a avizat.
Or, contrar acestor obligaţii de serviciu, B.G. în calitate de contabil şef, a avizat actele contabile, privind utilizarea suprafeţei de 54 mp de către Fundaţia Ştefan Bârsănescu, deşi nu s-a încheiat contract de închiriere şi nici nu a fost respectat tariful de închiriere stabilit de Consiliul de Administraţie al liceului; totodată, nu a fost stabilită nici cota parte din cheltuielile privind utilităţile, în proporţie de spaţiul folosit şi numărul de elevi.
Aşadar, răspunderea civilă delictuală a recurentei B.G. a fost corect stabilită; în consecinţă, recursul acesteia urmează să fie respins.
Recursul declarat de C.V., prin care se invocă aspecte de fond, urmează, de asemenea, să fie respins.
Astfel, potrivit art. 82 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, modificată, împotriva hotărârii pronunţate în ultimă instanţă de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi se poate face recurs la secţia de contencios administrativ a Curţii de Conturi.
În cauză, prin recursul său, C.V. nu invocă aspecte de nelegalitate a deciziei secţiei jurisdicţionale, prin care s-a constatat nulitatea recursului jurisdicţional, ci aspecte de fond.
În situaţia dată, în care recursul jurisdicţional nu a fost motivat de către C.V., soluţia adoptată de secţia jurisdicţională este legală, fiind în concordanţă cu dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., iar recursul nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
İN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de B.G. şi C.V. împotriva deciziei nr. 605 din 7 noiembrie 2002, a secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2312/2003. Contencios. Pensie. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2315/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
