CSJ. Decizia nr. 2316/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2316/2003
Dosar nr. 653/2003
Şedinţa publică din 12 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta M.A. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta şi pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea hotărârii nr. 5393 din 14 noiembrie 2002 emisă de aceasta din urmă, în sensul de a fi obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitate de persoană refugiată, în sensul actelor menţionate, fiind născută în refugiu.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 55 din 15 ianuarie 2003, a admis acţiunea reclamantei, dispunând anularea hotărârii nr. 5393 din 14 noiembrie 2002.
Totodată, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pentru perioada 14 februarie 1943 – 6 martie 1945 şi să-i achite indemnizaţia cuvenită, începând cu data de 1 decembrie 2002.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că dispoziţiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu de la acordarea drepturilor băneşti.
A mai reţinut şi că în condiţiile în care cetăţenii români au suferit prejudicii prin refugiere, pentru motive de echitate, nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor refugiaţi împreună cu părinţii lor, născuţi în refugiu, statul având îndatorirea de protecţie şi sprijin în mod egal tuturor cetăţenilor săi.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Recurenta a susţinut că reclamanta a fost încadrată abuziv de către prima instanţă în categoria persoanelor refugiate prevăzută de art. 2 din HG nr. 127/2002, întrucât aceasta nu şi-a schimbat domiciliul şi nici nu a suferit persecuţii din motive etnice, localitatea Timişoara aparţinând statului român.
Recursul este nefondat.
În mod incontestabil, reclamanta s-a născut la data de 14 februarie 1943 în localitatea Timişoara, judeţul Timiş, unde familia părinţilor săi fusese nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu Cluj, judeţul Cluj, ca urmare a persecuţiilor exercitate din motive etnice în Ardealul de Nord după data de 6 septembrie 1940.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Având în vedere considerentele de mai sus, care justifică pe deplin soluţia de admitere a acţiunii, motivele de recurs sunt neîntemeiate, acesta urmând să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
İN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 55 din 15 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2315/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 2317/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
