CSJ. Decizia nr. 2325/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2325/2003
Dosar nr. 790/2003
Şedinţa publică din 12 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 54, pronunţată la data de 22 ianuarie 2003 în dosarul nr. 1452/2000, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC T. S.A. Baloteşti, pentru anularea procesului-verbal încheiat de Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală de Control Fiscal, înregistrat sub nr. 300906 din 26 aprilie 2002 şi a deciziei nr. 411 din 23 iulie 2002, emisă de acelaşi minister.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că actele administrative atacate sunt legale şi temeinice, societatea comercială reclamantă datorând bugetului de stat sumele stabilite şi menţinute de organele fiscale.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs societatea comercială reclamantă, criticând-o pentru următoarele motive:
- instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unor mijloace de apărare, atât în ceea ce priveşte impozitul pe profit, cât şi în ceea ce priveşte T.V.A., pronunţând o soluţie casabilă în condiţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.;
- instanţa a pronunţat o hotărâre netemeinică, fiind casabilă în condiţiile art. 3041 C. proc. civ. , reţinând o situaţie de fapt greşită, în ceea ce priveşte stabilirea impozitului pe profit şi a T.V.A., datorate bugetului de stat.
Recursul este nefondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că prin procesul-verbal nr. 300906 din 26 aprilie 2002, organul de control aparţinând Direcţiei Generale de Control Fiscal din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, ca urmare a deciziei nr. 815 din 30 mai 2001, emisă de acelaşi minister, în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal nr. 71 din 17 mai 2000, a reverificat perioada 1 septembrie 1998 – 30 septembrie 1999, în ceea ce priveşte impozitul pe profit şi T.V.A.
Organul de control a constatat că, în perioada verificată, societatea comercială şi-a diminuat baza de impozitare, prin înregistrarea ca deductibile a unor cheltuieli pentru care nu erau îndeplinite condiţiile legale, recalculând un impozit pe profit în sumă de 861.116.907 lei şi 62.915.850 lei, majorări de întârziere.
Astfel, în privinţa cheltuielilor provenind din relaţiile comerciale cu societăţile comerciale enumerate, organul de control a constatat că actele justificative nu îndeplineau condiţiile cerute expres de prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 82/1991, republicată şi ale pct. 119 din Regulamentul de aplicare a acestei legi, aprobat prin HG nr. 704/1993.
De asemenea, a mai reţinut organul de control că baza de impozitare a mai fost redusă şi prin înregistrarea unui provizion constituit pentru diferenţe de recurs valutar, în sumă totală de 646.580.899 lei, în loc de 609.981.423 lei, cât era corect pentru obligaţiile înregistrate pe bază de contract.
În privinţa T.V.A., organul de control a reţinut că, în perioada ianuarie – septembrie 1999, societatea comercială recurentă nu a înregistrat în contabilitate suma de 1.399.177.487 lei reprezentând T.V.A. aferentă facturilor primite sau plăţilor efectuate către furnizorii externi de servicii, potrivit prevederilor art. 13.4 din Normele de aplicare a OG nr. 3/1992, republicată, aprobate prin HG nr. 512/1998, astfel că nu mai poate fi compensată cu suma de rambursat, urmând a fi achitată de către recurentă.
Contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de control a fost respinsă de Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, prin Decizia nr. 411 din 23 iulie 2002, menţinând obligaţiile bugetare ca fiind stabilite în mod legal în sarcina societăţii comerciale.
În primul motiv de recurs, recurenta a susţinut că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unor mijloace de apărare în privinţa impozitului pe profit şi a T.V.A. recalculată de către organul de contol, susţinerea fiind neîntemeiată.
Astfel, curtea de apel, în considerentele hotărârii atacate, a evocat şi analizat susţinerile recurentei-reclamante, în raport cu constatările organului de control, ajungând în mod judicios la concluzia netemeiniciei acţiunii.
De asemenea, cel de-al doilea motiv de recurs este neîntemeiat, instanţa de fond reţinând în mod corect situaţia de fapt şi prevederile legale aplicabile în cauză, confirmând astfel constatările organelor de control.
Astfel fiind, rezultă că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, urmând ca recursul să fie respins.
În ceea ce priveşte excepţiile de inadmisibilitate şi respectiv, de tardivitate a acţiunii invocate de Ministerul Finanţelor Publice, rezultă că instanţa de fond le-a soluţionat în mod corect prin încheierea din 23 octombrie 2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC T. SA Baloteşti, împotriva sentinţei civile nr. 54 din 22 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2324/2003. Contencios. Refuz prelungire viza de... | CSJ. Decizia nr. 2328/2003. Contencios → |
|---|
