ICCJ. Decizia nr. 233/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.233
Dosar nr.3102/2003
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 28 februarie 2003, reclamantul D.N. a chemat în judecată Uniunea Avocaţilor din România şi Baroul de Avocaţi Suceava, solicitând anularea deciziei nr.8967 din 14 decembrie 2002 a Consiliului Uniunii şi a deciziei nr.1227/2001 aComisiei Permanente, precum şi obligarea pârâţilor de a proceda la primirea sa în profesia de avocat cu scutire de examen şi de a-l înscrie în tabelul avocaţilor.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că a solicitat primirea în profesia de avocat în ianuarie 2001, pârâţii refuzând iniţial întocmirea actelor necesare şi ulterior, respingându-i cererea de acordare a scutirii de examen, invocând drept motiv neprezentarea la interviu.
Reclamantul a arătat că refuzul pârâţilor este nejustificat întrucât sunt întrunite toate condiţiile pentru a fi primit în profesie cu scutire de examen.
Prin sentinţa nr.85 din 14 mai 2003, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ a admis acţiunea, a anulat actele administrative contestate şi a dispus obligarea pârâţilor să-l primească pe reclamant în profesia de avocat cu scutire de examen şi să-l înscrie pe tabelul avocaţilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a considerat că este neîntemeiată excepţia tardivităţii acţiunii, invocată de pârâţi, deoarece reclamantul a luat cunoştinţă de Decizia Comisiei Permanente la data de 7 august 2002, formulând în termen contestaţia către ConsiliulUniunii şi apoi, cererea în justiţie.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că sunt întrunite cerinţele art.1 din Legeanr.29/1990, refuzul pârâţilor fiind nejustificat în raport de faptul că reclamantul este absolvent al unei facultăţi de drept, a exercitat timp de peste 10 ani profesia dejurisconsult, nu are antecedente penale şi se bucură de o bună reputaţie.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Baroul Suceava criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtul a învederat că instanţa nu a avut în vedere împrejurarea că reclamantul a formulat o cerere similară, ce i-a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentinţa nr.115/2002, în cauză existând autoritate delucru judecat.
Pe de altă parte, instanţa a respins în mod eronat excepţia tardivităţii acţiunii, deşi reclamantul nu a respectat termenele prevăzute de lege pentru contestarea actelor administrative în litigiu.
În fine, pârâtul a mai arătat că şi pe fondul cauzei, soluţia este netemeinică, întrucât refuzul de primire areclamantului înprofesia de avocat cu scutire de examen este justificat faţă de neîndeplinirea condiţiilor cerute de dispoziţiile legale privindorganizarea şi exercitarea profesiei.
Examinând cauza în raport de motivele invocate şi având în vedere şi prevederile art.304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casareasentinţei şi respingerea acţiunii.
Excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de Baroul Suceava nu subzistă în cauză. Este real faptul că reclamantul, la data de 23 iulie 2002 a mai formulat o acţiune având acelaşi obiect, dar cererea nu a fost soluţionată pe fond, fiind respinsă ca inadmisibilă pin sentinţa nr.115 din 11 septembrie 2002, rămasă irevocabilă prin nerecurare.
Instanţa a avut atunci în vedere faptul că reclamantul, deşi i s-a comunicat DeciziaComisieiPermanente, nu a contestat-o la Consiliul Uniunii Avocaţilor din România.
Dacă nu sunt întrunite condiţiile art.1201 C. civ., privind existenţa autorităţii de lucru judecat, în schimb se constată că reclamantul nu a uzat în termenul legal de procedura prealabilă obligatorie prevăzută de Legea nr.51/1995 şi de Statutul profesiei de avocat, contestând Decizia nr.1227 din 13 octombrie 2001 a Comisiei Permanente de-abia după pronunţarea sentinţei nr.115 din 11 septembrie 2002, pe care nu arecurat-o.
În consecinţă, Curtea reţine că excepţia tardivităţii acţiunii a fost greşit respinsă de instanţa de fond.
Pe de altă parte, nici cerinţele de fond nu erau îndeplinite de reclamant pentru a putea fi primit în profesie cu scutire de examen. Astfel, din probele dosarului rezultă că reclamantulnu s-aprezentat la interviul organizat de Baroul Suceava pentru verificarea cunoaşterii reglementării în materia organizării şi funcţionării avocaturii, însuşi reclamantul arătând în acţiune că ar fi susţinut interviul de-abia la 17 mai 2002, deci cu mult după emiterea deciziei Comisiei Permanente.
Pentru motivele expuse mai sus, Curtea, admiţând recursul, va casa sentinţa şi va respinge acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Baroul Suceava împotriva sentinţei civile nr.85 din 14 mai 2003 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond respinge acţiunea formulată de reclamantul D.N.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 2329/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 2330/2003. Contencios. Anulare proces-verbal... → |
|---|
