CSJ. Decizia nr. 2328/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2328/2003
Dosar nr. 1718/200.
Şedinţa publică din 12 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul A.S.K. a chemat în judecată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei şi Autoritatea pentru Străini, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu pârâţii, să dispună anularea rezoluţiei nr. 382/II-5/2003 a Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a dispus luarea sa în custodie publică. A mai solicitat şi punerea sa în libertate.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 86 b din OG nr. 194/2002, întrucât nu a neglijat să solicite prelungirea vizei de şedere pe teritoriul României, iar cazarea sa în Centrul Otopeni în vederea returnării, cu motivarea că ar fi încălcat prevederile art. 17 din Legea nr. 123/2001, locuind ilegal din data de 28 iulie 2000, contravine spiritului şi literei acestei legi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 262 din 26 februarie 2003, a dispus respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat, precum şi a plângerii formulate de reclamant.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că returnarea nu a putut fi executată în termenul prevăzut de art. 87 alin. (2) din OUG nr. 194/2002, întrucât reclamantul este cercetat în dosarul penal nr. 01041/2002 al D.G.P.M.P- Poliţia sector 1, iar paşaportul nr. 212198 eliberat de autorităţile siriene i-a expirat la data de 13 septembrie 2001.
Cât priveşte autoritatea de lucru judecat, s-a reţinut că aceasta nu poate fi primită deoarece, potrivit art. 136 alin. (3) din OUG nr. 194/2002, toate situaţiile în curs de rezolvare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, vor fi soluţionate în conformitate cu prevederile acesteia.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs reclamantul A.S.K. care a susţinut că nu a încălcat ordinea publică română şi nici pe cea de drept, iar simplul fapt că a încercat să îşi găsească o altă identitate trebuie analizat prin situaţia sa însăşi. A mai susţinut şi că autorităţile române din Ministerul de Interne refuză să-l lase să stea în ţară, deşi motiv legal de interzicere nu există.
Recursul este nefondat.
Este de necontestat că recurentul-reclamant, cetăţean sirian, a avut viză de şedere temporară pe teritoriul României, care a expirat la data de 16 iunie 2001 şi că prin rezoluţia nr. 382/II-5/2003 din 31 ianuarie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus luarea sa în custodie publică, conform art. 87 alin. (3) din OUG nr. 194/2002, reţinând că autoritatea competentă a luat faţă de acesta măsura returnării în baza art. 86 alin. (2) lit. b) din OUG nr. 194/2002, pentru că nu a solicitat prelungirea dreptului de şedere.
Deşi prin rezoluţia nr. 382/II-5/2003 din 31 ianuarie 2003 s-a consemnat că reclamantul a fost depistat cu şedere ilegală în timp ce acesta avea viză de şedere temporară în România până la 16 iunie 2001 şi deşi este căsătorit cu un cetăţean român, având un copil minor, aceste împrejurări nu sunt de natură să excludă aplicarea dispoziţiilor art. 86 alin. (2) lit. b) şi ale art. 89 alin. (1) lit. b) şi c) din OUG nr. 194/2002.
Returnarea în termenul prevăzut de art. 87 alin. (2) din OUG nr. 194/2002, nu a fost posibilă întrucât reclamantul era cercetat penal în dosarul de cercetare penală nr. 01041/2002 al D.G.M.P.- Poliţia sectorului 1 Bucureşti, astfel că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a reţinut corect incidenţa dispoziţiilor art. 87 alin. (3) din OUG nr. 194/2002. Măsura Parchetului a fost legală, fiind menţinută ulterior prin hotărâre judecătorească, aşa încât nu poate fi reţinută susţinerea recurentului potrivit căreia „nu ar fi stat ilegal în ţară".
De asemenea nici susţinerea privind aplicarea retroactivă a legii noi nu poate fi reţinută deoarece, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, potrivit art. 136 alin. (3) din OUG nr. 194/2002, toate situaţiile în curs de rezolvare la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe vor fi soluţionate în conformitate cu prevederile ei.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa nici unui motiv de casare, recursul declarat de A.S.K. urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
İN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.S.K., împotriva sentinţei civile nr.262 din 26 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2325/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 2329/2003. Contencios → |
|---|
