CSJ. Decizia nr. 2358/2003. Contencios. Refuz raspuns plângeri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2358/2003
Dosar nr. 1523/2002
Şedinţa publică din 17 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 23 ianuarie 2002, reclamantul C.I. a solicitat pe cale de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi ministrul E.A., obligarea pârâţilor să-i răspundă la plângerile depuse prin poştă şi la registratura autorităţii publice şi să-i plătească daune materiale şi morale estimate la 1 miliard de lei, ce urmează a fi actualizată în funcţie de rata inflaţiei.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că nu i s-a răspuns la plângerile prin care solicita să se respecte legea privind rezultatul concursului pentru postul de conferenţiar, poziţia 6, Catedra de ingineria calculatoarelor din cadrul Universităţii Craiova, fiind împiedicat astfel să-şi desfăşoare activitatea didactică în anul universitar 2001 - 2002 şi să asigure întreţinerea familiei sale.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 74 din 22 martie 2002, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin adresele nr. 19521, 19230, 20194, 20374, 20539 şi 21405 din 14 ianuarie 2002, pârâţii au făcut dovada că au răspuns reclamantului la plângerile trimise, cerând conducerii universităţii să verifice modul de desfăşurare a concursului şi aspectele semnalate de petent şi să întocmească un punct de vedere scris.
Împotriva sentinţei reclamantul C.I. a declarat, în termen legal şi timbrat, potrivit cerinţelor legale, „apel", care urmează a fi primit şi analizat ca recurs, în conformitate cu dispoziţiile art. 84 C. proc. civ. şi ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 29/1990.
Motivându-şi cererea, recurentul a reiterat susţinerile din acţiune, arătând în esenţă, că prima instanţă i-a judecat inechitabil acţiunea, ignorându-i apărările şi cererile, cu privire la refuzul intimatei E.A. de a-i înainta dosarul de concurs la Consiliul Naţional de Atestare a Diplomelor şi Certificatelor Universitare şi tergiversarea răspunsului, din cauză că dosarul său de concurs este reţinut cu rea credinţă, din motive de răzbunare de către organizatori.
A cerut obligarea aceleiaşi intimate să-i plătească salariul pentru lunile martie şi aprilie 2002 care nu i-a fost achitat pentru faptul că, pierzând concursul, nu mai era titular.
Totodată, recurentul-reclamant a formulat instanţei de control judiciar următoarele solicitări, amplu detaliate în sensul de constata că:
- în mod aberant prima instanţă a considerat ca parte litigantă Universitatea Craiova, aceasta nefiind chemată în judecată şi neavând calitate procesuală;
- fără motivaţie, deşi s-a amânat pronunţarea de către un judecător în vederea depunerii de concluzii scrise, ceea ce s-a făcut, dosarul s-a judecat de către alt judecător;
- instanţa a ignorat dispoziţiile Legii nr. 29/1990 şi ale Legii nr. 128/1997, la dosar neexistând documente din care să reiasă că intimata-pârâtă E.A. a făcut dovada că a răspuns la plângerile sale, întrucât nu a discutat dosarul său de concurs;
- cele 6 adrese care au fost invocate în sentinţă nu reprezintă un răspuns, referindu-se la un plagiat al unui conferenţiar care i-a „furat o lucrare" şi pe care ministerul l-a muşamalizat;
- instanţa de fond a dovedit o logică defectuoasă, demonstrând modul superficial şi nelegal în interpretarea legii şi judecarea cauzei;
- simpla menţiune într-o adresă a intimatului-pârât în care se afirmă că i se va răspunde petentului nu reprezintă un răspuns.
Criticile formulate sunt neîntemeiate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990 orice persoană, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
După cum a reţinut şi prima instanţă, obiectul acţiunii stabilit în conformitate cu principiul disponibilităţii de către reclamantul-recurent îl constituie obligarea intimaţilor-pârâţi să-i răspundă la anumite plângeri adresate acestor autorităţi şi la care pretinde că nu i s-a respins şi să-i plătească despăgubiri pentru daune materiale şi morale.
Recurentul nu poate lărgi cadrul procesual în recurs, modificându-şi obiectul acţiunii, aceasta putându-se face numai în condiţiile şi limitele prevăzute de dispoziţiile art. 132 alin. (1) şi ale art. 316 coroborate cu cele ale art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
Se vor avea în vedere, prin urmare, numai criticile formulate în raport cu capetele de cerere din acţiunea introductivă, celelalte cereri nefiind puse în dezbaterea părţilor şi nefiind analizate în primul grad de jurisdicţie.
Ori, cum în mod corect a stabilit instanţa fondului, prin adresa nr. 19521, 19930, 20194, 20734, 20359, 21405 din 14 ianuarie 2001 s-a răspuns petentului şi s-a solicitat Universităţii Craiova verificarea aspectelor semnalate de către recurent şi formularea unui punct de vedere în raport cu acestea.
Nu poate fi vorba, prin urmare, de un răspuns nejustificat, pentru exprimarea unui punct de vedere al autorităţii administrative fiind necesare informaţii concrete de la instituţia locală unde s-a desfăşurat concursul în discuţie, iar petentul fiind încunoştiinţat despre aceasta.
În legătură cu celelalte critici formulate de recurent, Curtea constată cele ce urmează.
Prin faptul că pricina a fost iniţial apreciată în stare de judecată, fiind, după amânarea pronunţării, repusă pe rol, nu s-a încălcat nici o dispoziţie procedurală, prevederile art. 146 şi ale art. 151 C. proc. civ. permiţând acest lucru.
Faptul că după repunerea cauzei pe rol completul a fost compus din alt judecător nu constituie, de asemenea, nici o încălcare a normelor de procedură, întrucât dezbaterile şi cercetarea judecătorească s-au finalizat în faţa sa, aşa cum rezultă din practicaua sentinţei recurate.
Faptul că un complet care a intrat pe parcursul soluţionării dosarului a apreciat că are calitate de pârâtă Universitatea Craiova şi a dispus citarea ei, nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii, întrucât aşa cum rezultă din dispozitivul sentinţei, hotărârea s-a pronunţat numai în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi ministrul E.A.
Nu se poate reţine nici că nu s-ar fi respectat dispoziţiile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, în ceea ce priveşte trimiterea dosarului de concurs al recurentului la Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (6) din Legea nr. 128/1997 şi cele ale art. 154 alin. (4) din Legea nr. 84/1995 acesta se putea face numai în ipoteza când la concursul desfăşurat la nivelul universităţii pentru ocuparea postului de conferenţiar universitar recurentul-reclamant ar fi fost declarat câştigător, ceea ce nu este cazul în speţă.
În considerarea tuturor celor expuse, Curtea reţine că sentinţa atacată este legală şi temeinică, stabilind exact situaţia de fapt dedusă judecăţii şi aplicând corect dispoziţiile legale incidente, motiv pentru care, potrivit dispoziţiilor art. 312 teza a doua şi ale art. 314 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.I. împotriva sentinţei civile nr. 74 din 22 martie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2357/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 2362/2003. Contencios. Refuz contestarea... → |
|---|
