CSJ. Decizia nr. 2354/2003. Contencios. Recurs anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2354/2003
Dosar nr. 762/2002
Şedinţa publică din 13 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 mai 2001 la Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ, sub nr. 4479, reclamanta S.N.P. Petrom SA, sucursala Petrobrazi, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Prahova, să se dispună anularea deciziei nr. 818 din 29 mai 2000 şi a procesului verbal de control nr. 6750 din 17 aprilie 2000, anularea adresei nr. 430668 din 31 martie 2000 a Ministerului Finanţelor prin care s-au revocat înlesnirea acordată S.N.P. Petrom SA, sucursala Petrobrazi, precum şi a somaţiei nr. 3264 din 11 mai 2000 şi obligarea Ministerului Finanţelor de a i se restitui suma de 28.360.000.000 lei prin blocarea contului.
În motivarea acţiunii reclamanta a precizat că prin procesul verbal de control nr. 6750/17 aprilie 2000 s-a stabilit că a pierdut facilităţile fiscale acordate de Ministerul Finanţelor şi comunicate prin adresa nr. 440500 din 13 aprilie 2000, constând în eşalonarea accizelor în valoare de 693.812.560.365 lei şi scutirea de plată a majorărilor de întârziere în valoare de 159.099.030.992 lei datorită nerespectării obligaţiilor impuse de către o altă sucursală a S.N.P. Petrom SA – Baza de Aprovizionare Floreşti.
S-a mai susţinut că această constatare a organelor de control financiar este nelegală, deoarece facilităţile fiscale i-au fost atribuite cu acordul Ministerului Industriei şi Comerţului şi a Primului – Ministru al României de la vremea respectivă, în timp ce retragerea acestora s-a făcut fără acordul acestor instituţii, doar prin adresa nr. 430668/2000 a Ministerului Finanţelor a cărei anulare a solicitat-o.
Reclamanta a mai arătat că nu poate suporta consecinţele nerespectării obligaţiilor asumate de o altă sucursală a S.N.P. Petrom, atâta timp cât pentru fiecare subunitate fără personalitate juridică a acestei societăţi, s-au departajat şi nominalizat obligaţiile fiscale eşalonate şi scutite la plată şi mai ales pentru faptul că ulterior organele fiscale de control au stabilit printr-un control că sunt greşite constatările privind Baza de Aprovizionare Floreşti, întocmind un decont rectificativ şi dispunând retragerea titlului executor.
Ulterior, reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că a renunţat la judecată cu privire la capătul de cerere ce viza anularea somaţiei nr. 3264/2000 emisă de Percepţia Fiscală Ploieşti şi nu a mai susţinut cererea privind anularea adresei nr. 430668/2000 a Ministerului Finanţelor.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 276 pronunţată la 18 decembrie 2001, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă în baza OUG nr. 13/2001, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Prahova şi în consecinţă, a anulat în parte Decizia nr. 818 din 29 mai 2001 şi procesul verbal nr. 930 din 18 aprilie 2000 (înregistrat la sediul petiţionarei sub nr. 6750 din 17 aprilie 2000) în privinţa majorărilor de întârziere în valoare de 869.510.978.783 lei şi a dispus restituirea sumei de 29.576.010.319 lei reţinută de organele fiscale.
S-au menţinut restul dispoziţiilor deciziei şi a actului de control şi s-a respins capătul de cerere privind anularea adresei nr. 430668 din 31 martie 2000 a Ministerului Finanţelor.
S-a luat act de renunţarea la judecată formulată de reclamantă cu privire la anularea somaţiei nr. 3264 din 11 mai 2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de contencios administrativ a reţinut că reclamantei i-au fost acordate facilităţile fiscale propuse de Ministerul Industriei şi Comerţului, însuşite de Ministerul Finanţelor şi aprobate de Guvernul României, constând în eşalonarea la plată pe perioada 1999 – 2003 a obligaţiilor restante datorate bugetului de stat la 31 decembrie 1998 în sumă de 4.094.004.043.026 lei şi scutirea la plata majorărilor de întârziere calculate până la aceeaşi dată în valoare de 3.059.936.150.773 lei, aşa cum a rezultat din adresa 440.500 din 23 aprilie 1999 a Ministerului Finanţelor.
Facilităţile au fost departajate pe sucursale ale S.N.P. Petrom SA, sucursala Petrobrazi, beneficiind de eşalonarea accizelor în valoare de 693.812.560.365 lei, a căror plată trebuia începută în noiembrie 2001 şi de scutire la plata majorărilor de întârziere în valoare de 159.099.939.992 lei pe aceeaşi perioadă după cum a rezultat din adresa comunicată de Ministerul Finanţelor către Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat. Prahova.
În adresa nr. 440182 din 22 aprilie 1999 a Ministerului Finanţelor, transmisă reclamantei, s-a precizat că pentru cele 85 de unităţi subordonate, fără personalitate juridică virarea sumelor la buget, la termenele scadente urma să se facă în mod centralizat de societatea cu personalitate juridică S.N.P. Petrom SA Bucureşti.
Instanţa a mai reţinut că, în urma unui control efectuat la una din sucursalele S.N.P. Petrom SA – Baza de Aprovizionare Floreşti, căreia la rândul său i-au fost acordate facilităţi fiscale conform adresei nr. 440500 din 23 aprilie 1999, s-a constatat că această sucursală are neachitate obligaţii la bugetul de stat în termen de 30 de zile de la scadenţă, prin care s-a întocmit procesul verbal nr. 12368 din 24 aprilie 2000 şi asupra căruia s-a revenit prin procesul verbal nr. 23172 din 6 octombrie 2000, dispunându-se, totodată, retragerea titlului executor împotriva acestei debitoare, motiv pentru care contestaţia la executare pornită, a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Cu toate acestea, la un control efectuat la sediul sucursalei Petrobrazi ca urmare a solicitării acesteia a restituirii sau compensării sumei de 80.982.093.369 lei reprezentând impozit pe profit virat în plus, prin procesul verbal nr. 930 din 18 aprilie 2000, reprezentanţii Direcţiei Controlului Financiar Fiscal Prahova au apreciat că, urmare a întârzierilor la plata a Bazei de Aprovizionare Floreşti, S.N.P. Petrom SA Bucureşti, deci inclusiv sucursala Petrobrazi, a pierdut facilităţile fiscale acordate, procedându-se la recalcularea obligaţiilor către buget şi constatându-se că petiţionara datorează 797.471.409.844 lei accize, 963.762.058.399 lei majorări de întârziere aferente accizelor şi 1.216.010.319 lei majorări aferente T.V.A.
Contestându-se acest act de control, dar numai în legătură cu majorările de întârziere în valoare de 1.072.455.537.039 lei nu şi în privinţa accizelor, Ministerul Finanţelor, prin Decizia nr. 818 din 29 mai 2001, a admis în parte contestaţia petiţionarei pentru suma de 6.153.855.405 lei reprezentând T.V.A., majorări de întârziere şi cheltuieli nedeductibile pentru care s-a dispus refacerea controlului, a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind majorările de întârziere aferente accizelor în valoare de 196.770.642.217 lei, constatându-se că acestea au fost stabilit printr-un act de control întocmit anterior celui a cărui anulare se solicită, acestea nemaiputând fi puse în discuţie.
Prin aceeaşi decizie s-a respins ca neîntemeiată contestaţia privind majorările de întârziere aferente accizelor în valoare de 869.510.978.783 lei, apreciindu-se că nerespectarea termenelor şi condiţiilor în care s-au acordat înlesnirile la plată S.N.P. Petrom SA, rezultată din verificările făcute la Baza de Aprovizionare Floreşti la 14 decembrie 1999, atrage pierderea facilităţilor fiscale conform art. 84 din HG nr. 11/1996 modificată şi completată prin OG nr. 213/1999 şi pct. 9 din Anexa 1 aprobată prin O.M.F. nr. 1283/1998, aşa încât s-a stabilit că în mod corect s-a procedat la recalcularea obligaţiilor bugetare ale S.N.P. Petrom SA, sucursala Petrobrazi, considerându-se că acestea nu au fost eşalonate.
În raport de aceste constatări de fapt şi faţă de împrejurarea că reclamanta nu a contestat accizele recalculate în valoare de 799.471.401.844 lei pentru care de altfel nici nu s-a parcurs procedura administrativă prealabilă, instanţa a analizat soluţia Ministerului Finanţelor numai în privinţa majorărilor de întârziere aferente accizelor.
Reţinând şi concluziile expertizei, instanţa de fond a ajuns la concluzia că verificarea de către organele fiscale a îndeplinirii condiţiilor sub care au fost acordate facilităţile fiscale S.N.P. Petrom SA Bucureşti, constând în achitarea obligaţiilor curente la bugetul statului în termen de 30 de zile de la data scadenţei, trebuia să se facă la sediul acesteia, ea urmând să efectueze plăţile centralizat prin unităţile fără personalitate.
Pe de altă parte, instanţa a mai reţinut că, chiar dacă verificările se făceau la sediul acestor sucursale, ar fi trebui să privească obligaţiile fiecăreia şi nicidecum să considere că pentru întârzierile la plată ale sucursalei Baza de Aprovizionare Floreşti pentru care s-a dovedit ulterior că au fost incorect stabilite, că s-au pierdut facilităţile fiscale acordate S.N.P. Petrom SA şi să se procedeze la recalcularea obligaţiilor bugetare pentru altă sucursală decât cea la care s-au sesizat nereguli, respectiv sucursala Petrobrazi, reclamanta în cauza de faţă nu avea datorii restante la buget.
Constatându-se eronat pierderea facilităţilor fiscale, instanţa, în temeiul art. 12 din OUGnr. 13/2001, a admis în parte acţiunea, a anulat în parte Decizia Ministerului Finanţelor nr. 818 din 29 mai 2001 şi procesul verbal de control referitor la majorările de întârziere aferente accizelor în valoare 869.510.978.783 lei şi a dispus restituirea sumei de 29.576.010.319 lei reţinută reclamantei.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei atacate, iar cu privire la anularea adresei nr. 436168 din 31 martie 2000 instanţa a reţinut că cererea nu poate fi soluţionată pe calea specială prevăzută de OUGnr. 13/2001, ci procedura specială prevăzută de Legea nr. 29/1990.
În ce priveşte cererea referitoare la anularea somaţiei nr. 3264 din 11 mai 2000 a Ministerului Finanţelor, instanţa a luat act de renunţare la judecată conform art. 246 C. proc. civ.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ, au declarat recurs reclamanta S.N.P. Petrom SA, sucursala Petrobrazi şi Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice, judeţul Prahova, invocând nelegalitatea şi netemeinicia acestuia.
În primul recurs s-a susţinut că instanţa de fond recunoaşte că actele de control întocmite de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, nu a avut temei legal şi dispune anularea majorărilor de întârziere în sarcina sucursalei Petrobrazi, dar se omite să menţioneze că se menţine eşalonarea la plata sumei reprezentând accize datorate aşa cum au fost stabilite prin adresa Ministerului Finanţelor nr. 440182/22 aprilie 1999.
Într-o interpretare sistematică, anularea majorărilor de întârziere în sarcina sucursalei Petrobrazi nu poate fi ruptă de recunoaşterea că aceasta este în continuare beneficiara eşalonărilor la plata accizelor convenite cu Ministerul Finanţelor.
Menţinerea eşalonării plăţii accizelor şi stabilirea cuantumului acestora sunt lucruri distincte pe care instanţa trebuia să le trateze diferenţiat.
S-a mai susţinut în motivarea recursului că, de altfel, sucursala Petrobrazi s-a referit în acţiune doar la cuantumul majorărilor de întârziere reţinute în sarcina sa pe considerentul că la momentul acela sumele contestate se timbrau cu 2% din valoare în prima cale de atac şi 1% în cea de-a II-a, iar în situaţia dedusă judecăţii aceasta însemna un timbraj de câteva zeci de miliarde de lei.
Tot legat de acest ultim aspect s-a arătat că textul din Legea nr. 105/1997 ce reglementa problema timbrajului în căile administrative de atac a fost declarat neconstituţional şi că acesta este un argument de a se menţine eşalonarea la plata accizelor.
Prin cel de-al doilea recurs s-a susţinut că instanţa de fond nu a apreciat corect probele administrate şi, în consecinţă, a stabilit greşit situaţia de fapt.
Astfel, s-a susţinut că în mod eronat, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că „verificarea de către organele fiscale a condiţiei sub care s-au acordat facilităţile fiscale S.N.P. Petrom SA Bucureşti, trebuia să se facă la sediul acesteia" şi că în aceeaşi ordine eronată, de idei, se concluzionează că verificările ar fi trebuit să privească obligaţiile fiecărei sucursale, iar organele de control au procedat greşit recalculând obligaţiile bugetare pentru o altă sucursală, decât cea la care s-au sesizat nereguli, sucursala Petrobrazi „neavând datorii restante la buget".
Contrar celor reţinute de instanţă, recurenta a precizat că organele fiscale teritoriale au verificat obligaţiile care intră în sarcina sucursalelor, că sucursala Baza de Aprovizionare Floreşti şi-a achitat datoriile în timpul controlului, astfel că aprecierile făcute de expert că aceasta nu avea datorii, nu concordă cu realitatea stabilită prin sentinţa civilă nr. 11288/23 octombrie 2000 pronunţată de Judecătoria Ploieşti.
De asemenea, concluzia instanţei de fond că sucursala Petrobrazi nu avea datorii restante la buget şi că în mod nelegal nu i-au mai fost acordate facilităţi, nu concordă cu Capitolul III din procesul verbal de control.
După cum a fost ignorat şi faptul că în procesul verbal întocmit la data de 31 mai 2001, s-a constatat că nici S.N.P. Petrom SA Bucureşti nu şi-a îndeplinit obligaţiile, astfel că pierderea eşalonărilor se impunea ca o consecinţă firească a culpei exclusive atât a sucursalelor verificate, cât şi a societăţii mame S.N.P. Petrom Bucureşti.
Analizând recursurile, Curtea urmează să constate temeinicia recursului formulat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Prahova în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice şi să respingă recursul declarat de S.N.P. Petrom SA Bucureşti, sucursala Petrobrazi, ca nefondat.
Rezultă că la data de 13 aprilie 1999 Ministerul Finanţelor a aprobat pentru S.N.P. Petrom Bucureşti împreună cu cele 85 de sucursale, eşalonarea la plată a obligaţiilor restante la bugetul statului la data de 31 decembrie 1998, în sumă de 4.094.004.043.026 lei, pe o perioadă de 5 ani (1999 – 2003) şi scutirea la plată a majorărilor de întârziere aferente calculate până la data de 31 decembrie 1998 în sumă de 3.059.036.150.773 lei.
Acordarea eşalonării aşa cum a fost aprobată prin adresa nr. 440182/22 aprilie 1999 emisă de Ministerul Finanţelor a fost condiţionată de achitarea obligaţiilor curente la bugetul statului, nu mai târziu de 30 de zile, virarea urmând să se facă centralizat de S.N.P. care are personalitate juridică.
Ca urmare a întârzierilor de plată de la sucursala Baza de Aprovizionare Floreşti, S.N.P. Petrom şi inclusiv, sucursala Petrobrazi, constatate de Direcţia Controlului Financiar Prahova, s-a apreciat că s-au pierdut facilităţile fiscale, situaţie în care au fost recalculate pentru reclamantă obligaţiile către bugetul de stat.
Punctul de vedere contrar reţinut de instanţa de fond că verificarea trebuia să privească obligaţiile fiecărei sucursale şi nicidecum să se considere că pentru întârzierea la plată a sucursalei Baza de Aprovizionare Floreşti (întârziere care ulterior s-a dovedit că a fost stabilită incorect), s-au pierdut facilităţile fiscale acordate S.N.P. Petrom SA, cu consecinţa recalculării obligaţiilor fiscale la sucursala Petrobrazi, care nu avea datorii restante, este infirmat de actele existente la dosar.
Rezultă, într-adevăr din Capitolul III al procesului verbal de control nr. 930/2001, că intimata-reclamantă datorează la bugetul de stat importante sume.
Şi în ce priveşte Baza de Aprovizionare Floreşti, de asemenea, instanţa de fond reţine o situaţie juridică greşită, din sentinţa civilă nr. 11288/23 octombrie 2000 prin care Judecătoria a respins acţiunea ca rămasă fără obiect, rezultă că suma datorată nu a fost achitată la termen, ci în timpul controlului, astfel că nu au fost respectate condiţiile privind păstrarea facilităţilor.
În ce priveşte primul recurs, cel al S.N.P. Petrom SA Bucureşti, sucursala Petrobrazi, în sensul că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la menţinerea eşalonării la plata sumei reprezentând accize datorate, critica este nefondată pentru că aşa cum s-a reţinut, recurenta nu a contestat în procedură prealabilă suma cu acest titlu de 797.471.409.844 lei.
Mergându-se chiar pe raţionamentul recurentei, Curtea urmează să reţină că de vreme ce intimata datorează majorări, rezultă că aceasta nu poate beneficia de menţinerea eşalonării la plata sumei reprezentând accize datorate, ca urmare a nerespectării condiţiilor referitoare la aceste înlesniri.
Astfel fiind, Curtea urmează să caseze sentinţa atacată şi în fond să respingă acţiunea formulată de S.N.P. Petrom SA, sucursala Petrobrazi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 176 din 18 decembrie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond respinge acţiunea formulată de S.N.P. Petrom SA Bucureşti, sucursala Petrobrazi.
Respinge recursul formulat de S.N.P. Petrom SA Bucureşti, sucursala Petrobrazi.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2353/2003. Contencios. Anulare în parte a... | CSJ. Decizia nr. 2355/2003. Contencios. Anulare ordin al Curtii... → |
|---|
