CSJ. Decizia nr. 2368/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2368/2003
Dosar nr. 2576/2002
Şedinţa publică din 17 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 127, pronunţată la data de 28 mai 2002 în dosarul nr. 7169/CA/2001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de Consiliul Local Timişoara în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş şi a anulat actele administrative emise de autorităţile administrative pârâte, cu consecinţa exonerării de la plata sumei de 20.972.100.613 lei reprezentând T.V.A. şi majorări de întârziere.
Totodată, autorităţile administrative pârâte au fost obligate să plătească suma de 162.500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că procesul-verbal de constatare, încheiat la 17 iulie 2001 de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş şi Decizia nr.1049 din 20 septembrie 2001 emisă de Ministerul Finanţelor Publice, prin care s-au stabilit şi, respectiv, menţinut în sarcina Consiliului Local Timişoara, obligaţii bugetare de 20.972.100.614 lei pentru perioada 1 mai 1998 – 31 mai 2001, sunt nelegale, deoarece potrivit prevederilor generale ale OG nr. 3/1992 şi OUG nr. 17/2000, consiliile locale nu au calitatea de plătitori de T.V.A., activităţile respective vizate de actul de control neavând caracter economic.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit prevederile legale în materie, activităţile vizate de actul de control, de închiriere şi, respectiv, de vânzare a spaţiilor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, sunt purtătoare de T.V.A.
La termenul de astăzi, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş a precizat în scris că, în raport de prevederile art. 169 din OG nr. 61/2002, privind colectarea creanţelor bugetare, restrânge recursul formulat la critica vizând exonerarea nelegală a Consiliului Local Timişoara de la plata T.V.A. şi majorărilor de întârziere aferente pentru activitatea de vânzare a spaţiilor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă.
Recursul este întemeiat aşa cum a fost modificat.
Aşa cum s-a arătat, prin procesul-verbal din 17 iulie 2001, organele de control din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Timiş au constatat că, pentru perioada 1 mai 1998 – 31 mai 2001, Consiliul Local Timişoara datorează bugetului de stat suma totală de 20.972.100.613 lei, reprezentând T.V.A. şi majorări de întârziere pentru activităţi de închiriere a unor spaţii cu alte destinaţii decât aceea de locuinţă (8.850.719.496 lei plus majorările de întârziere aferente) şi, respectiv, de vânzare a unor spaţii cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă (2.849.119.387 lei plus majorările de întârziere aferente).
Prin Decizia nr. 1409 din 20 septembrie 2001 emisă de Ministerul Finanţelor Publice, obligaţiile bugetare au fost menţinute, iar contestaţia formulată de Consiliul Local Timişoara a fost respinsă.
Admiţând acţiunea şi anulând actele administrative de mai sus, instanţa a pus temei pe concluziile expertizei contabile, deşi dezlegarea cauzei depindea exclusiv de interpretarea prevederilor legale în materie, ceea ce depăşea domeniul de competenţă al exportului.
Având în vedere precizările depuse de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş în sensul menţinerii recursului doar cu privire la T.V.A. aferentă veniturilor realizate din vânzarea spaţiilor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, în sumă de 2.849.119.387 lei, plus majorările de întârziere aferente, soluţia instanţei de fond va fi analizată doar prin prisma acestui motiv de recurs.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 169 din OG nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, sumele reprezentând T.V.A. datorate de către autorităţile administraţiei publice locale pentru prestări de servicii constând în închirieri şi/sau concesiuni de bunuri imobile care, până la data de 31 mai 2002 nu au fost facturate beneficiarilor şi nu au fost achitate la bugetul de stat, se anulează, inclusiv majorările de întârziere şi penalităţile de întârziere aferente.
Coroborând aceste prevederi cu dispoziţiile legale în materie de T.V.A, art. 2 lit. a), art. 3 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din OG nr. 3/2002, art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 17/2000, rezultă că autorităţile administraţiei publice locale au datorat şi datorează T.V.A. pentru veniturile realizate din activităţi nespecifice, precum sunt şi acelea de închiriere/concesionare sau vânzare a unor spaţii cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă.
Dar, aşa cum s-a arătat, în cazul sumelor reprezentând T.V.A. pentru prestări de servicii constând în închirieri şi/sau concesionări de bunuri imobile, neachitate la bugetul statului şi nefacturate până la 31 mai 2002, voinţa legiuitorului a fost aceea de a le anula.
Astfel fiind, recursul precizat este întemeiat, iar sentinţa atacată va fi modificată în sensul că acţiunea Consiliului Local Timişoara va fi admisă în parte şi, în concret, în temeiul art. 169 din OG nr. 61/2002, va fi anulată datoria de 8.850.719.496 lei, reprezentând T.V.A. pentru veniturile realizate din închirierea spaţiilor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, precum şi majorările de întârziere aferente acestei sume.
Totodată, va fi menţinută creanţa bugetară în sumă de 2.849.119.387 lei reprezentând T.V.A. pentru veniturile realizate din vânzarea spaţiilor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, plus majorările de întârziere aferente acestei sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE
İN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Timiş în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 127 din 28 mai 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond admite în parte acţiunea formulată de Consiliul Local Timişoara.
Anulează datoria în sumă de 8.850.719.496 lei reprezentând T.V.A. aferentă închirierii spaţiilor şi majorările de întârziere aferente acestei sume.
Menţine creanţa bugetară de 2.849.119.387 lei reprezentând T.V.A. aferentă vânzării bunurilor imobile cu majorările de întârziere aferente.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2366/2003. Contencios. Refuz constatarea... | CSJ. Decizia nr. 237/2003. Contencios → |
|---|
