CSJ. Decizia nr. 2373/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2373/2003
Dosar nr. 724/200.
Şedinţa publică din 17 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 19 decembrie 2002, reclamanta L.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 2708/2002 emisă de pârâtă şi obligarea pârâtei să-i recunoască faptul că este beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că are calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, întrucât s-a născut în perioada în care părinţii erau strămutaţi din motive etnice, având acelaşi regim cu aceştia.
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa nr. 56/CA/2003 - P din 27 ianuarie 2003, a admis acţiunea, a anulat hotărârea atacată şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, prin modificarea adusă dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, prin Legea nr. 586/2002 beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ şi refugiaţii, iar calitatea de refugiat este un statut al persoanei, de care beneficiază şi copiii născuţi în refugiu, cum este şi cazul reclamantei.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, susţinând, în esenţă, că nefiind născută la data strămutării părinţilor săi, intimata-reclamantă nu poate beneficia de prevederile actului normativ reparatoriu, întrucât legislaţia română nu recunoaşte capacitatea de folosinţă şi nici de domiciliu în favoarea fătului conceput, singura excepţie fiind cea în care fătul conceput să se fi născut viu pentru a i se deschide dreptul la moştenire.
Criticile formulate sunt neîntemeiate, în speţă nepunându-se problema statutului sau drepturilor copilului înainte de momentul naşterii sale, ci după.
Este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 16 mai 1944 în comuna Drăgeşti, satul Stracoş, raionul Beiuş, unde părinţii se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit art. 1 din OG nr.105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate la lit. a) – f).
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării, îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză, este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuţiilor etnice.
Cu această motivare, soluţia Curţii de apel este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
İN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 41/CA/2003- P din 27 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2371/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 2374/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
