CSJ. Decizia nr. 237/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 237/2003
Dosar nr. 823/2000
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 22 februarie 2000, la Curtea de Apel Bacău, SC U. SA Bacău a solicitat admiterea recursului său împotriva sentinţei nr. 126 din 21 decembrie 1999, a Curţii de Apel Bacău, hotărâre pe care o consideră nelegală şi netemeinică.
În motivarea cererii, recurentul a reţinut că instanţa de fond a apreciat greşit probele administrate în cauză, invocând art. 304 pct. 9 şi 11 C. proc. civ.
Astfel, recurenta a reţinut că activitatea de morărit pe care a desfăşurat-o ea, este o activitate industrială, iar nu de prestări servicii, cum greşit a reţinut Garda Financiară, secţia Bacău, atunci când a întocmit procesul-verbal din 10 iunie 1996, prin care a obligat societatea la plata sumei de 114.739.265 lei.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiţie reţine că prin sentinţa nr. 126 din 21 decembrie 1999, Curtea de Apel Bacău a respins acţiunea formulată de SC U. SRL Bacău împotriva Ministerului Finanţelor, Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi a Controlului Financiar de Stat Bacău şi Garda Financiară, secţia Bacău.
S-a considerat că situaţiile contestate prin procesul-verbal de control fiscal, de către Garda Financiară, secţia Bacău, precum că în primul an de activitate reclamanta a desfăşurat activităţi de comerţ, prestări de servicii şi producţie, din care activitatea preponderentă în cifra de afaceri a fost cea de prestări servicii şi societatea nu a condus evidenţa contabilă separată pe fiecare domeniu de activitate, corespunde realităţii.
Instanţa de judecată a înlăturat raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, motivat de faptul că acesta nu are la bază documente justificative care să poată stabili veniturile totale şi mai ales repartizarea acestora pe domenii de activitate.
S-a reţinut că însuşi expertul contabil a constatat că societatea reclamantă nu a condus evidenţa contabilă pe activităţile desfăşurate, nu a întocmit balanţe lunare, minimul încasat nu a fost contabilizat distinct, ca preţ al serviciului prestat, notele contabile nu au anexate actele primare, iar cele care sunt, nu îndeplinesc condiţiile legale pentru a putea fi luate în considerare şi rulajul conturilor din evidenţa contabilă nu reflectă realitatea.
Potrivit Instrucţiunilor nr. 3614/1991, pentru calculul impozitelor pe profit din Legea nr. 30/1991 – cap. IV – „în situaţiile în care nu se poate stabili ponderea activităţilor desfăşurate, în calcul se ia perioada cea mai scurtă".
Verificându-se actele cauzei, se constată că actele administrative contestate, respectiv procesul-verbal de control încheiat de Garda Financiară şi Decizia nr. 760 din 18 septembrie 1996, emis de Ministerul Finanţelor – Direcţia Generală de Soluţionare a Plângerilor, prin care s-a respins contestaţia recurentei-reclamante, împotriva procesului-verbal al Gărzii Financiare, sunt legale, nefiind încălcate drepturile reclamantei. Mai mult, recurenta-reclamantă s-a aflat în culpă în ţinerea evidenţei contabile, neputându-se aprecia astfel ponderea activităţii recurentei, avându-se în vedere şi Instrucţiunile nr. 3614/1991, pentru aplicarea Legii nr. 30/1991. Cum propria culpă nu putea fi invocată pentru recunoaşterea unui drept, iar actele administrative contestate sunt legale, iar hotărârea atacată este legală şi temeinică, recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC U. SA Bacău, împotriva sentinţei civile nr. 126 din 21 decembrie 1999, a Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2368/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 2371/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
