CSJ. Decizia nr. 2385/2003. Contencios. Recurs anulare decizie D.G.V. (anulare titlu executoriu). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2385/2003
Dosar nr. 185/2002
Şedinţa publică din 17 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, venită prin declinare de la Judecătoria Constanţa, conform sentinţei nr. 2262 din 22 februarie 2001 din dosarul nr. 245/2001, reclamanţii J.N. şi J.L. au solicitat anularea deciziei nr. 150 din 25 ianuarie 2000, emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Vămilor, prin care a fost respinsă contestaţia împotriva actului nr. 673 din 14 februarie 1999.
Reclamanţii au motivat acţiunea, în sensul că J.N. a dat procură fiului J.L., să aducă un autoturism, situaţie ce s-a realizat la 16 august 1997, când prin Vama Turnu, a fost întocmită declaraţia vamală de tranzit auto nr. 1931/A din 16 august 1997, pentru ca după cca 16 luni, conform actului constatator nr. 673 din 14 februarie 1999, să i se facă cunoscut că are un debit de 17.161.336 lei şi majorări de întârziere, de 21.874.322 lei.
Susţin reclamanţii că şi-au respectat obligaţiile, că în mod eronat şi greşit s-au aplicat sancţiunile Codului vamal, că au fost şi în imposibilitate să facă sesizările în termenele legale, datorită unor evenimente deosebite, temeinic justificate în instanţă.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 212/CA din 22 octombrie 2001 (greşit numită decizie), a admis acţiunea reclamanţilor J.N. şi J.L. şi a dispus anularea deciziei nr. 150 din 25 ianuarie 2001, anulând titlul executoriu nr. 3 din 15 februarie 2000. A fost respinsă excepţia tardivităţii contestaţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a avut în vedere prevederile art. 19 din Decretul nr. 167/1998 şi a admis cererea de repunere în termen privind contestaţia depusă iniţial la Judecătoria Constanţa, la data de 22 martie 2000, constatând că pentru motive temeinice justificate nu a fost respectat termenul de 30 de zile. Pe fond, instanţa a constatat că deşi autoturismul a fost înregistrat pe numele lui J.N., cel obligat la plata debitelor vamale este J.L., deci o altă persoană decât proprietarul autoturismului, astfel că a anulat actele vamale contestate.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Constanţa, în numele Direcţiei Generale a Vămilor. Se critică soluţia, pentru că în mod greşit, a fost admisă acţiunea şi în ceea ce îl priveşte pe J.N., care a avut calitatea de reprezentant cu procură, iar debitor este J.L., titular al operaţiunii vamale şi acesta avea obligaţia să se prezinte cu autoturismul la Biroul Vamal, în termen de 10 zile de la intrarea în ţară, obligaţie nerespectată. Se mai critică sentinţa şi pentru că a fost anulat şi titlul executor emis în lipsa actului constatator nr. 673/1999.
Recursul este nefondat.
În mod corect, instanţa a admis contestaţia formulată de J.N. şi J.L., primul fiind proprietarul autoturismului, iar cel de al doilea întocmise declaraţia vamală, astfel că procesul s-a purtat în contradictoriu de cei doi reclamanţi, cu pârâta.
Înregistratea autoturismului se constată a fi pe numele reclamantului J.N., iar actul de constatare nr. 673/1999 şi Decizia nr. 150 din 25 ianuarie 2000 priveşte ca debitor pe J.L., deci nu pe proprietarul autoturismului.
Nu poate fi menţinut un act de constatare care este şi titlu executor, decât dacă este emis faţă de proprietarul bunului, în speţă proprietarul autoturismului. În raport cu certificatul de inmatriculare care prezintă ca proprietar pe J.N., soluţia primei instanţe este, de asemenea, legală.
Pe de altă parte, nu se poate reţine că intimaţii nu au dat dovadă de diligenţe faţă de rezolvarea statutului juridic al autoturismului, acesta fiind anual prezent la autorităţi, pentru prelungirea autorizaţiei de circulaţie provizorie, dar şi la organele vamale, cum este de exemplu cererea adresată Direcţiei Regionale Vamale Constanţa, din 10 martie 2000.
De altfel, circumstanţele cauzei demonstrează că intimatul J.N., în vârstă de 80 de ani, a cărei soţie este suferindă, având un handicap locomotor, este beneficiar şi al prevederilor art. 19 lit. d) din OUG nr. 102/1999, potrivit cărora are scutire de plata taxelor vamale pentru introducerea în ţară, odată la 8 ani, la alegere pentru motociclete, motorete sau autoturisme adoptate special pentru transportul persoanelor cu handicap, putând fi analizată cauza şi în acest context, demonstrându-se că nu a fost nici o încercare de eludare a legislaţiei vamale.
În raport cu aceste considerente Curtea va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Vamilor, prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Constanţa, împotriva sentinţei civile nr. 212/CA din 22 octombrie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2381/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 2386/2003. Contencios. Recurs împotriva... → |
|---|
