CSJ. Decizia nr. 2413/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2413/2003
Dosar nr.769/200.
Şedinţa publică din 18 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr.37 din 7 iunie 2002, Colegiul jurisdicţional Galaţi a admis în parte contestaţia formulată de contestatorul S.M. împotriva deciziei de imputare nr. 1 din 10 ianuarie 2002 emisă de Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Galaţi şi a menţinut această decizie până la concurenţa sumei de 89.009.089 lei.
Prin Decizia nr.508 din 8 octombrie 2002, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a admis recursul jurisdicţional declarat de contestator şi a modificat sentinţa nr.37 din 7 iunie 2002, în sensul că a admis contestaţia şi a anulat Decizia de imputare nr. 1 din 10 ianuarie 2002, ca fiind tardiv emisă. Prin aceeaşi decizie, instanţa de recurs jurisdicţional a respins recursul jurisdicţional declarat împotriva sentinţei nr.37din 7 iunie 2002 de Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Galaţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs jurisdicţional a reţinut că Decizia de imputare contestată a fost emisă după împlinirea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 108 alin. (2) C. muncii şi care a început să curgă de la data de 27 februarie 2001, când la unitatea intimată a fost înregistrat procesul-verbal de control nr. 1067.
Împotriva deciziei nr. 508 din 8 octombrie 2002 şi în temeiul art. 82 din Legea nr. 94/1992, republicată, a declarat recurs Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Galaţi, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ.
În primul motiv de casare, s-a invocat necompetenţa materială a instanţelor Curţii de Conturi în soluţionarea cauzei care, fiind un litigiu de muncă, trebuia judecat în primă instanţă de Tribunalul Galaţi, conform prevederilor Legii nr. 168/1999.
Prin cel de-al doilea motiv de casare, s-a susţinut că excepţia de tardivitate a emiterii deciziei de imputare a fost soluţionată cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 din Decretul nr. 63/1981, potrivit cărora Decizia contestată a fost emisă în termen legal faţă de data pronunţării deciziilor nr. 614/2001, nr. 666/2001 şi nr. 667/2001, prin care secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a menţinut ca legale şi temeinice hotărârile Colegiului jurisdicţional Galaţi, de anulare a actelor de imputaţie întocmite în baza procesului-verbal de control din 27 februarie 2001.
În ultimul motiv de recurs, s-a solicitat modificarea hotărârilor pronunţate de instanţele Curţii de Conturi, în sensul menţinerii deciziei de imputare pentru valoarea integrală a prejudiciului, în sumă de 97.176.424 lei, cu motivarea că sunt îndeplinite condiţiile legale de stabilire a răspunderii materiale a intimatului-contestator şi pentru depăşirea numărului de minute la convorbirile telefonice, acordarea nelegală a sporului de periclitate şi încasarea fără drept a sumelor pentru orele de gardă în timpul deplasării într-o delegaţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţele Curţii de Conturi au reţinut corect că sunt competente să se pronunţe asupra contestaţiei formulate în temeiul art. 41 din Legea nr. 94/1992, republicată, de intimatul S.M., fost director al Spitalului Judeţean Sf. Apostol Andrei, Galaţi, împotriva actului de imputaţie întocmit de Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Galaţi pentru repararea pagubei constatate de propriile organe de control.
Spre deosebire de art. 40 din Legea nr. 94/1992, republicată, care prevede sesizarea colegiului jurisdicţional pe calea unei acţiuni formulate de Procurorul financiar pentru recuperarea prejudiciului constatat de organele de control ale Curţii de Conturi, art. 41 din aceeaşi lege reglementează procedura contestării actelor de imputaţie întocmite pentru pagubele constatate şi de alte organe de control decât cele ale Curţii de Conturi, cum sunt organele de audit intern ale unităţii, care au propus stabilirea răspunderii materiale a intimatului.
Aceeaşi concluzie rezultă şi din dispoziţiile art. 132 ale Legii nr. 94/1992, republicată, care prevăd că, prin acte de imputaţie, în sensul acestei legi, se înţeleg deciziile de imputare şi, după caz, angajamentele de plată luate în scris, potrivit Codului muncii, fără a cuprinde o distincţie cu privire la organele de control care au constatat prejudiciul.
În consecinţă, recurenţa a invocat neîntemeiat ca motiv de casare, necompetenţa materială a instanţelor Curţii de Conturi de a se pronunţa asupra legalităţii deciziei de imputare întocmită ca urmare a constatărilor organelor de control din unitate.
Critica formulată cu privire la modul de soluţionare a excepţiei de tardivitate a emiterii deciziei de imputare este, de asemenea, nefondată.
Instanţa de recurs jurisdicţional a constatat judicios tardivitatea deciziei de imputare emisă la 10 ianuarie 2002, după împlinirea termenului de 60 de zile, prevăzut de art. 108 alin. (2) C. muncii şi care a început să curgă de la data de 27 februarie 2001, când actul de constatare a pagubei şi a persoanei considerată vinovată, procesul-verbal nr. 1067 întocmit de echipa de audit intern, a fost înregistrat la Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Galaţi, competentă să emită actul de imputaţie.
Apărările formulate de direcţia recurentă cu privire la respectarea termenului de emitere a deciziei, conform art. 1 din Decretul nr. 63/1981, au fost corect respinse de instanţa de recurs jurisdicţional.
Textul de lege invocat de recurentă prevede că „în cazul când prin hotărâre definitivă a unui organ de jurisdicţie se constată că paguba ce urmează a se recupera în condiţiile Codului muncii este mai mare decât aceea imputată ori că nu a fost produsă de persoana căreia i s-a imputat, organul competent potrivit legii va lua măsuri de recuperare a pagubei, prin emiterea unei decizii de imputare, în termen de 60 de zile de la data când a luat cunoştinţă de hotărârea definitivă, dar nu mai târziu de 6 luni de la data la care hotărârea a rămas definitivă".
Pentru recuperarea pagubei constatate în procesul-verbal nr. 1067 din 27 februarie 2001 al echipei de audit din cadrul direcţiei recurente, Spitalul Judeţean Sf. Apostol Andrei Galaţi a emis pe numele intimatului S.M. deciziile de imputare nr. 164 şi nr. 166 din 4 aprilie 2001, care au fost anulate prin sentinţele nr. 78 şi nr. 79 din 5 septembrie 2001 ale Colegiului jurisdicţional Galaţi, definitive prin deciziile nr. 614 din 9 noiembrie 2001 şi nr. 666 din 30 noiembrie 2001, pronunţate de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, constatându-se că au fost emise de un organ necompetent.
Cele două decizii de imputare anulate au avut ca obiect o valoare a prejudiciului, superioară celui pentru care a fost emisă Decizia contestată în prezenta cauză şi au fost întocmite pe numele aceleiaşi persoane, intimatul S.M.
În atare situaţie, este corectă concluzia instanţei de recurs jurisdicţional privind neîndeplinirea condiţiilor prevăzute în art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 63/1981, pentru calcularea termenului de 60 de zile în care trebuia emisă Decizia de imputare, de la data când recurenta a luat cunoştinţă de hotărârile definitive prin care au fost anulate deciziile de imputare încheiate de un organ necompetent.
Actul de constatare a pagubei, procesul-verbal nr. 1067 din 27 februarie 2001, a fost înregistrat la aceeaşi dată la direcţia recurentă, în drept să emită Decizia de imputare în termenul prevăzut de art. 108 alin. (2) C. muncii şi acest termen nu a fost respectat.
Susţinerea recurentei privind suspendarea sau întreruperea termenului de 60 de zile pentru emiterea deciziei de imputare, este nefondată, întrucât nu a fost dovedită o cauză legală de suspendare sau de întrerupere care să fi intervenit până la împlinirea termenului şi nu după această dată, cum fără temei s-a motivat în recurs.
Faţă de soluţia dată primelor două motive de casare, nu se mai impune a fi examinată critica referitoare la fondul pricinii, care nu a mai făcut obiectul judecăţii la instanţa de recurs jurisdicţional, ca urmare a admiterii excepţiei de tardivitate invocată de intimatul-contestator.
Pentru considerentele expuse şi constatând că, nu există motive de casare sau de modificare a deciziei nr. 508 din 8 octombrie 2002, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
În baza art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatului cheltuieli de judecată în sumă de 5.000.000 lei, reprezentând onorariu de avocat la instanţa de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Galaţi împotriva deciziei nr. 508 din 8 octombrie 2002 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Obligă recurenta la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată intimatului S.M.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2410/2003. Contencios. Anulare act... | CSJ. Decizia nr. 2914/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
