CSJ. Decizia nr. 2404/2003. Contencios. La declinare de competenta (actualizare pensie). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2404/2003
Dosar nr. 796/2003
Şedinţa publică din 17 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 40 din 21 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, s-a declinat competenţa de judecată a acţiunii introduse de reclamantul B.N. împotriva Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, cu care a solicitat actualizarea pensiei de serviciu ce i se cuvine.
În motivarea soluţiei date prima instanţă a reţinut că jurisdicţia specifică asigurărilor sociale nu este înlăturată de calitatea pârâtului de autoritate publică, întrucât din interpretarea sistematică a art. 156 din Legea nr. 19/2000, în corelaţie cu art. 154 şi 155 din aceeaşi lege, rezultă că normele de competenţă şi de procedură cuprinse în Legea nr. 19/2000 sunt aplicabile nu numai cererilor îndreptate împotriva Casei Naţionale de Pensii şi Asigurări Sociale sau împotriva caselor teritoriale de pensii, ci şi celorlalte categorii de cereri, un regim diferit existând numai în ceea ce priveşte competenţa teritorială.
Sentinţa a fost recurată de reclamant.
Prin motivele de casare formulate în scris sus-numitul a învederat că litigiile în legătură cu neacordarea drepturilor respective nu se încadrează în capitolul VIII din Legea nr. 19/2000 privind jurisdicţia asigurărilor sociale, acestea urmând procedura stabilită de Legea nr. 29/1990.
Recurenta a mai precizat, în plus, că nu a chemat în judecată Casa de Pensii Bucureşti şi nu a cerut nici un drept de la aceasta, precum şi că nu contestă nici o decizie de pensii ca urmare a greşitei actualizări.
Recursul este nefondat.
Prin acţiunea înregistrată la 10 decembrie 2002 reclamantul a solicitat „actualizarea corectă a pensiei de serviciu" ca urmare a apariţiei OG nr. 83/2000, a HG nr. 403/2001 şi a OUG nr. 187/2001, precizând în cuprinsul acţiunii introductive că în mod greşit au fost omise la stabilirea bazei de încadrare sporul/adaosul pentru vechimea în magistratură şi sporul pentru condiţii deosebite de muncă, totalizând împreună 35% din cuantumul indemnizaţiei.
În conformitate cu prevederile art. 155 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, tribunalele soluţionează în primă instanţă, printre altele, deciziile de pensionare - lit. d), refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale - lit. e), modul de stabilire şi de plată a pensiilor şi indemnizaţiilor şi altor drepturi de asigurări sociale - lit. f).
Analiza sistematică a textelor mai sus citate, inclusiv a sferei de aplicare a legii, astfel cum este sintetic prezentată în titlul acesteia, impune următoarele constatări:
1. Legea vizează întreg sistemul public de pensii, fără nici o rezervă în ce priveşte pensiile de serviciu, din categoria cărora face parte şi pensia cuvenită reclamantului.
2. Această lege are un caracter special cât priveşte materia pensiilor şi altor drepturi de asigurări sociale din sistemul public de pensii faţă de Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ şi, deci, se aplică cu prioritate faţă de aceasta din urmă.
3. În plus, potrivit art. 2 din Legea nr. 29/1990 nu pot fi atacate în justiţie actele administrative pentru desfiinţarea sau modificarea cărora se prevede, prin lege specială, o altă procedură judiciară.
4. Orice modificare intervenită cu privire la baza de calcul a pensiei se traduce în emiterea unei noi decizii de pensionare (chiar dacă este păstrat numărul de dosar al deciziei iniţiale). Această decizie este emisă de casa de pensii competentă.
5. Susţinerea reclamantului că nu contestă Decizia de pensionare este nerelevantă, fiind în contradicţie cu substanţa cererii, sus-numitul solicitând introducerea unor elemente noi, cu caracter permanent, în modul de calcul, ce conduc în ultimă analiză la o majorare cu o treime a pensiei ce i se cuvine, grilă de calcul ce va fi păstrată pe viitor.
6. Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie nu este prin natura atribuţiilor sale şi nici prevederilor statutului său de organizare şi funcţionare un organ de pensii, fie şi numai pentru magistraţii procurori. El are calitatea doar de a transmite informaţiile necesare cu privire la veniturile unui procuror în activitate pentru a se putea face astfel corelarea/actualizarea pensiilor cuvenite persoanelor aflate la pensie, îndreptăţite.
Acest fapt este, de altfel, recunoscut şi de către reclamant (v. concluzii scrise depuse la instanţa de fond).
Prin urmare, titlul constitutiv de drepturi este şi rămâne Decizia de pensionare, orice modificare a raporturilor care se nasc între casa de pensii şi pensionar ca atare reflectându-se cu necesitate în acest titlu.
În consecinţă, văzând dispoziţiile art. 155, cu precădere litera d) şi f) din Legea nr. 19/2000, este cazul a se constata că instanţa competentă a judeca prezenta pricină este Tribunalul Bucureşti.
Considerentele mai sus expuse impune aşadar concluzia că declinatorul de competenţă dat în cauză este temeinic şi legal, urmând deci a fi menţinut ca efect al respingerii recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.N. împotriva sentinţei civile nr. 40 din 21 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2403/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 241/2003. Contencios. Recurs anulare act... → |
|---|
