CSJ. Decizia nr. 2541/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2541/2003
Dosar nr. 902/2003
Şedinţa publică din 25 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Cluj nr. 13627 din 27 noiembrie 2002, reclamanta I.L.A. a solicitat modificarea hotărârii nr. 1979 din 28 august 2002 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, Comisia pentru Soluţionarea Contestaţiilor la Legea nr. 189/2000, în ceea ce priveşte data de acordare a drepturilor compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat următoarele:
- prin cererea înregistrată sub nr. 54018 din 20 martie 2001, a solicitat pârâtei să-i fie recunoscută calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât, în anul 1940, minoră fiind, a fost nevoită să se refugieze împreună cu părinţii şi fraţii săi, din localitatea de domiciliu – Cluj, aflată sub ocupaţia armatei maghiare, în afara zonei de ocupaţie, respectiv, în municipiul Bucureşti;
- prin hotărârea nr. 1015 din 27 aprilie 2002, pârâta a respins cererea pe motivul că petenta nu se află în nici una din situaţiile prevăzute la art. 1 din Legea nr. 189/2000;
- la data de 24 mai 2002, ulterior apariţiei HG nr. 127/2002, a solicitat pârâtei, prin cererea înregistrată sub nr. 31784, revizuirea hotărârii iniţiale, în sensul recunoaşterii calităţii de beneficiară a drepturilor arătate;
- pârâta, prin hotărârea nr. 1976 din 28 august 2002 a admis cererea şi a acordat drepturile cuvenite pentru perioada de refugiu de 4 ani şi 5 luni, începând cu data de 1 iunie 2002, în loc de 1 aprilie 2001, în raport cu data primei cereri adresată pârâtei;
- potrivit legii, drepturile compensatorii se acordă începând cu luna următoare depunerii cererii şi cum prima cerere a fost depusă la data de 20 martie 2001, acordarea drepturilor trebuie să se facă începând cu data de 1 aprilie 2001, iar nu cu data de 1 iunie 2002, cum greşit a stabilit pârâta.
Prin încheierea nr. 5617/C/2002 din 12 decembrie 2002, Tribunalul Cluj a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Cluj, reţinând că, în cauză, sunt aplicabile normele speciale de competenţă prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Considerându-se învestită cu soluţionarea cauzei în primă instanţă, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 128 din 11 februarie 2003, a admis acţiunea reclamantei şi a modificat hotărârea emisă de pârâtă, în sensul că acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 se va face începând cu data de 1 aprilie 2001.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a depus prima cerere privind stabilirea calităţii de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, la data de 20 martie 2001, iar art. 5 din Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prevede că în cazul cererilor aprobate de comisia constituită în cadrul Casei Judeţene de Pensii, drepturile se acordă începând cu luna următoare depunerii cererii.
Prin motivele de recurs formulate în scris, recurenta a arătat următoarele:
- prima cerere formulată de reclamantă la data de 20 martie 2001, privind recunoaşterea calităţii de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, a fost respinsă de Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială a judeţului Cluj (competentă la acea dată, cu soluţionarea cererii), cu motivarea că petenta nu se încadrează în situaţiile prevăzute de actul normativ invocat, hotărârea de respingere fiind confirmată şi de sentinţa civilă nr. 310/2001 a Curţii de Apel Cluj, rămasă irevocabilă;
- ulterior apariţiei HG nr. 127/2002, reclamanta a depus la Casa Judeţeană de Pensii Cluj, cererea înregistrată sub nr. 31784 din 24 mai 2002, prin care solicită acordarea drepturilor, începând cu data depunerii cererii anterioare;
- Casa Judeţeană de Pensii Cluj, prin hotărârea nr. 1979 din 28 august 2002, a acordat reclamantei drepturile cuvenite în baza Legii nr. 189/2000, începând cu data de întâi a lunii următoare, depunerii celei de a doua cereri, respectiv, cu 1 iunie 2002, în considerentul că pentru perioada 1 aprilie 2001- 1 iunie 2002 există autoritatea de lucru judecat, dată de sentinţa nr. 310/2001 a Curţii de Apel Cluj, actul administrativ individual atacat nefiind anulat de instanţa de contencios administrativ;
- la pronunţarea sentinţei nr. 128/2003, instanţa a judecat fondul cauzei, nesocotind existenţa unui act administrativ individual, respectiv hotărârea nr. 1015/2001 a Direcţiei Generale de Muncă şi Solidaritate Socială, care încă nu a fost anulat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, această instanţă constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de recurentă nu este admisibilă, neexistând identitate de obiect şi de cauză între litigiul de faţă şi litigiul soluţionat prin sentinţa civilă nr. 310 din 19 septembrie 2001.
Astfel, cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 5324/2001, în care instanţa de fond a pronunţat sentinţa civilă nr. 310 din 19 septembrie 2001, se referă la acţiunea formulată de reclamantă pentru anularea hotărârii nr. 1015 din 27 aprilie 2001 prin care pârâta a refuzat să-i recunoască calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin acţiunea ce face obiectul prezentului litigiu, reclamanta a solicitat modificarea hotărârii nr. 1979 din 28 august 2002 emisă de pârâtă, doar în ceea ce priveşte data de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Susţinerea recurentei, cum că actul administrativ individual emis de pârâtă la data de 27 aprilie 2001, ar fi încă în vigoare, existând în legătură cu acesta autoritatea de lucru judecat pentru perioada 1 aprilie 2001 – 1 iunie 2002, nu poate fi primită, întrucât prin cea de-a doua hotărâre, emisă la data de 28 august 2002, la cererea reclamantei, s-a procedat în fapt la revizuirea primei hotărâri, în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 189/2000, emiţându-se o nouă hotărâre.
Din reglementarea art. 10 al Legii nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că revizuirea hotărârii prin care a fost soluţionată contestaţia, se poate face atât la cererea petentului, cât şi din iniţiativa organului administrativ emitent.
În legătură cu cele două sentinţe ale instanţei de fond, nu există identitate de cauză, întrucât atât la data emiterii de către pârâtă a primei hotărâri (nr. 1015 din 27 aprilie 2001), cât şi la data pronunţării sentinţei nr. 310 din 19 septembrie 2001, era în vigoare textul art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în forma sa iniţială care se referă la „persoana strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu".
Ulterior, în anul 2002, prin HG nr. 127/2002, a fost explicat înţelesul noţiunii de „persoană strămutată", iar prin Legea nr. 849/2002 a fost modificat art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în sensul că de drepturile compensatorii prevăzute de lege beneficiază şi persoana care a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Revizuindu-şi prima hotărâre, pârâta trebuia să stabilească data de acordare a drepturilor compensatorii în raport cu data cererii iniţiale a reclamantei, respectiv data de 20 martie 2001, aşa cum în mod corect a stabilit instanţa de fond care a acordat beneficiul acestor drepturi începând cu luna următoare depunerii cererii iniţiale.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins, iar sentinţa instanţei de fond va fi menţinută ca legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 128 din 11 februarie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 254/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 2543/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
