CSJ. Decizia nr. 2544/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2544/2003
Dosar nr. 938/2003
Şedinţa publică din 25 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 decembrie 2002, reclamanta SC A. SA Constanţa a chemat în judecată pe pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Constanţa şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând anularea pct. 1 din Decizia nr. 540 din 15 noiembrie 2002 şi anularea procesului –verbal nr. 3462 din 1 iulie 2002, cu privire la suma de 5.240.249.141 lei, reprezentând T.V.A., impozit pe profit, penalităţi şi majorări de întârziere aferente.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâţii au stabilit nelegal obligaţia sa de a plăti diferenţele de T.V.A. şi de impozit pe profit, fără a se avea în vedere că operaţiunea comercială efectuată cu SC G.P. SRL beneficiază de cota zero de T.V.A. şi că, sunt deductibile din profitul impozabil cheltuielile de leasing, publicitate, transport şi cazare. De asemenea, reclamanta a contestat modul în care organele de control au calculat penalităţile şi majorările de întârziere.
Prin sentinţa civilă nr. 9/CA din 6 februarie 2003, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea ca nefondată, reţinând că reclamanta nu s-a prezentat la cele două termene acordate în cauză, pentru a fi discutată necesitatea efectuării unei expertize contabile, dat fiind că, potrivit art. 1169 C. civ., „cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească".
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
În primul motiv de casare, recurenta a susţinut că nu a fost legal citată la termenul de judecată a pricinii pentru că actele de procedură nu i-au fost comunicate la domiciliul ales şi indicat prin acţiune.
În cel de-al doilea motiv de casare, recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond pentru încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (5), art. 167 alin. (2) şi art. 201 alin. (1) C. proc. civ., pentru că nu a fost soluţionată cererea sa de efectuare a unei expertize contabile solicitată prin acţiune, iar decăderea din această probă se putea dispune numai dacă, după încuviinţare, partea nu a achitat onorariul stabilit în sarcina sa.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de casare invocate şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 85-86 C. proc. civ. referitoare la citarea părţilor şi comunicarea actelor de procedură au caracter imperativ, fiind prevăzute pentru realizarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii, astfel încât instanţa de judecată nu poate hotărî asupra unei acţiuni decât numai după citarea sau înfăţişarea părţilor.
În cauză, se constată că pentru termenul din 6 februarie 2003, când a fost judecată pricina, recurenta nu a fost citată cu respectarea cerinţelor legale şi sub pedeapsa nulităţii, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., instanţa de fond era obligată să amâne judecata.
Prin acţiune, recurenta a indicat domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la punctul de lucru din Bucureşti, dar instanţa de fond a considerat greşit, ca fiind legal îndeplinită, procedura de citare a societăţii numai la sediul din municipiul Constanţa, fără a observa că această procedură nu a fost îndeplinită şi la domiciliul ales de parte.
Constatând că instanţa de fond a încălcat forme de procedură prevăzută sub sancţiunea nulităţii, Curtea va admite prezentul recurs şi în baza art. 304 pct. 5 şi art. 312 alin. (4) C. proc. civ., va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Faţă de soluţia dată acestui prim motiv de casare, nu se mai impune examinarea celei de-a doua critici formulată de recurentă, urmând ca aceasta să fie avută în vedere la rejudecarea cauzei, prin discutarea cererii de probatorii formulate prin însăşi cererea de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC A. SA Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 9/CA din 6 februarie 2003 a Curţii de Apel Constanţa.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2543/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 2549/2003. Contencios. Conflict negativ de... → |
|---|
