CSJ. Decizia nr. 2549/2003. Contencios. Conflict negativ de competenta (anulare Hotarâre Comisie si decizie de imputare M.I.). Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2549/2003
Dosar nr. 2030/2003
Şedinţa publică din 25 iunie 2003
Asupra conflictului negativ de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Timişoara sub nr.6333 din 22 octombrie 2003, reclamantul M.I., domiciliat în Arad, a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul de Interne, solicitând anularea hotărârii nr. 43 din 26 septembrie 2002 a Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul acestui minister, precum şi a hotărârii nr. 386 din 29 iulie 2002 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Direcţiei audit Intern a aceluiaşi minister, prin care a fost respinsă contestaţia pe care a formulat-o împotriva deciziei de imputare nr. 12/0/130.343, din 27 iunie 2002 emisă de pârât în sarcina reclamantului pentru suma de 1.272.600 lei reprezentând cota parte dintr-un prejudiciu total de 4.735.700 lei. Totodată, reclamantul a solicitat anularea deciziei de imputare sus-menţionată, prin care a fost stabilită în sarcina sa răspunderea materială pentru un prejudiciu reprezentând curse efectuate în interes personal cu autoturismul de serviciu al unităţii operative la care acesta activează .
Prin sentinţa civilă nr. 373 din 3 decembrie 2002, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului municipiului Bucureşti, apreciind că litigiul dintre părţi este un litigiu de muncă, respectiv un conflict de drepturi, în reglementarea art. 5 din Legea nr. 168/1999, iar competenţa de soluţionare revine tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul unităţii emitente a deciziei de imputare, conform art. 72 al aceleiaşi legi. În aprecierea instanţei, împrejurarea că OG nr. 121/1998, a instituit căi de atac administrative împotriva deciziilor de imputare emise în sarcina militarilor, obligatoriu de parcurs, nu prezintă relevanţă în ceea ce priveşte instanţa competentă să soluţioneze acţiunea.
La rândul său, Tribunalul municipiului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă, prin sentinţa civilă nr. 989 din 7 martie 2003, a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
- contestatorul a epuizat căile de atac împotriva deciziei de imputare, aşa cum acestea sunt prevăzute de OG nr. 121/1998, iar potrivit art. 43 din aceeaşi ordonanţă s-a adresat instanţei judecătoreşti competente să soluţioneze acţiunea pe care a formulat-o împotriva hotărârii Comisei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului de Interne;
- hotărârea Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor este un act administrativ cu caracter jurisdicţional, emis de un organ al autorităţii administraţiei centrale, iar competenţa de soluţionare a acţiunii îndreptate împotriva acestei hotărâri, revine curţii de apel în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul reclamantul.
Constatând că s-a ivit un conflict negativ de competenţă, în sensul prevederilor art. 20, pct. 2 C. proc. civ., Curtea urmează să stabilească instanţa competentă să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul real al acţiunii formulate de reclamant şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Răspunderea materială a militarilor este reglementată de OG nr. 121/1998, iar art. 30 din această ordonanţă instituie pentru persoana care contestă Decizia de imputare prin care a fost obligată la repararea prejudiciului, parcurgerea unor căi de atac administrative care, în prima fază, sunt soluţionate de comandantul, respectiv şeful care a emis Decizia de imputare sau de o Comisie de Soluţionare a Contestaţiei, numită de acesta, iar în cea de-a două fază, de către Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor a cărei hotărâre este definitivă.
Potrivit reglementării art. 43 din ordonanţa sus-menţionată, în situaţia în care, după epuizarea căilor de atac administrative, persoana obligată la repararea prejudiciului consideră că a fost lezată într-un drept al său legitim, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii.
Prin urmare, însăşi reglementarea specifică răspunderii materiale a militarilor conferă hotărârii comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor din cadrul Ministerului de Interne caracterul de act administrativ-jurisdicţional de autoritate, emis de un organ al administraţiei publice centrale.
Competenţa de soluţionare a cererii prin care se solicită anularea unui asemenea act, revine potrivit Legii nr. 29/1990, instanţei de contencios administrativ.
Conform art. 3 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererilor în materie de contencios administrativ, privind actele autorităţilor publice centrale, aparţine curţii de apel.
Cât priveşte competenţa teritorială de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ, aceasta aparţine, conform reglementării art. 6 din Legea nr. 29/1990, curţii de apel în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul reclamantul, care, în cazul de faţă, este Curtea de Apel Timişoara.
Pentru considerentele arătate, Curtea va stabili competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de M.I., în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul M.I. şi intimatul Ministerul de Interne, în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2544/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 255/2003. Contencios. Conflict negativ de... → |
|---|
