CSJ. Decizia nr. 2589/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2589/2003
Dosar nr. 2428/2002
Şedinţa publică din 27 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC M.C. SRL Baia Mare a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Oradea, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu pârâţii, să dispună anularea deciziei nr. 1708 din 24 octombrie 2001 emisă de Ministerul Finanţelor Publice, precum şi a procesului-verbal nr. 3682 din 13 iunie 2001 încheiat de organele de control din cadrul Direcţiei Regionale Vamale Interjudeţene Oradea.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că deşi este posesoarea unui certificat de investitor pentru zona defavorizată Baia Mare, având ca obiect de activitate producţia, prelucrarea şi conservarea cărnii şi a importat în perioada 23 noiembrie 2000 – 6 iunie 2001 materii prime din Ungaria în regim de scutire de taxe vamale, pe care apoi le-a prelucrat, obţinând produse finite, organele de control au apreciat că nu îndeplineşte condiţiile pentru a beneficia de aceste facilităţi.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 267 din 20 iunie 2002, a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea deciziei nr. 1708/2001 emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi a procesului-verbal nr. 6842/2001 întocmit de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Oradea. Totodată, a obligat pârâţii la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că întrucât materia primă importată a intrat în prima fază de producţie – abatorizare, în zona defavorizată, rezultă că societatea s-a încadrat în dispoziţiile art. 6 din OUG nr. 24/1998, art. 1 lit. e) şi art. 9 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 525/1999.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, au declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Cluj şi Direcţia Regională Vamală Oradea, în reprezentarea Direcţiei Generale a Vămilor.
Recurentele au susţinut că:
- probele administrate în cauză nu sunt în măsură să facă dovada îndeplinirii condiţiilor stabilite de textul legal invocat - art. 6 lit. b) din OUG nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate);
- nu au fost prezentate rapoartele de gestiune, avize de însoţire a mărfurilor, fişe de magazie, facturi, care să dovedească faptul că abatorizarea s-a desfăşurat în perimetrul zonei defavorizate;
- contabilitatea nu a fost condusă separat pentru fiecare secţie, astfel încât nu se poate dovedi că prelucrarea animalelor a avut loc în perimetrul zonei defavorizate;
- poziţia adoptată de instanţă se situează în afara sferei legale, întrucât dispoziţiile legale reiterate în cauză conţin condiţii clare, certe, ce trebuie îndeplinite cumulativ şi obligatoriu pentru a putea beneficia de facilităţi;
- chiar în raportul de expertiză efectuat în cauză şi de care se prevalează instanţa de fond în susţinerea soluţiei pronunţate, se menţionează faptul că o parte din activitatea de producţie s-a derulat în afara zonei defavorizate.
Recursurile sunt fondate.
În fapt, reclamanta SC M.C. SRL este posesoare a certificatului de investitor nr. 329 din 12 aprilie 2000, în zona defavorizată Baia Mare şi are ca obiect de activitate producţia, prelucrarea, conservarea cărnii şi a produselor pe bază de carne.
În perioada 23 noiembrie 2000 – 6 iunie 2001, reprezentanţii Serviciului de Supraveghere Vamală şi Luptă împotriva Fraudelor Vamale din cadrul Direcţiei Regionale Interjudeţene Oradea, efectuând un control la sediul reclamantei, prin procesul-verbal nr. 6842 din 13 iunie 2001, au constatat că aceasta a importat materii prime cu scutire de taxe vamale, constând în porci şi vaci, precum şi carcase, slănină şi carne, obţinând produse finite pe care le-a comercializat. Pentru prelucrarea materiilor prime, societatea dispune de două secţii de producţie, una situată în comuna Recea, iar cealaltă în Baia Mare.
Pentru secţia din Baia Mare, al cărei spaţiu este închiriat, societatea nu dispune de autorizaţie de abatorizare a animalelor vii, însă pentru secţia din comuna Recea, aflată în afara zonei defavorizate, deţine autorizaţie de abatorizare a animalelor, tranşare a cărnii şi fabricarea semipreparatelor şi a preparatelor din carne.
Întrucât pentru secţia situată în zona defavorizată (Baia Mare), societatea nu deţine autorizaţie de abatorizare, organele de control au stabilit că aceasta nu îndeplineşte condiţiile pentru a beneficia de facilităţile acordate prin art. 6 lit. b) din OUG nr. 24/1998, republicată, procedând la recalcularea drepturilor vamale pentru aceste importuri, în sumă totală de 1.147.367.087 lei, din care 437.537.757 lei, taxe vamale, 631.163.815 lei, T.V.A. şi 78.665.515 lei, majorări de întârziere.
Într-adevăr, potrivit art. 6 lit. b) din OUG nr. 24/1998, „societăţile comerciale cu capital majoritar privat, persoane juridice române, precum şi întreprinzătorii particulari sau asociaţiile familiale, autorizate conform Decretului-lege nr. 54/1990 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice pe baza liberei iniţiative, care îşi au sediul şi îşi desfăşoară activitatea în zona defavorizată, beneficiază pentru investiţiile nou create, de următoarele facilităţi:
restituirea taxelor vamale pentru materiile prime, piesele de schimb şi/sau componentele importate necesare realizării producţiei proprii în zonă.
Cum societatea reclamantă nu a depus la dosarul cauzei documente justificative, respectiv rapoarte de gestiune, avize de însoţire a mărfurilor, facturi, care să ateste că îşi desfăşoară activitatea într-o zonă defavorizată, în mod corect organul de control a constatat că majoritatea activităţii societăţii se desfăşoară în comuna Recea în afara zonei defavorizate.
Aşa fiind, în mod evident că legiuitorul a înţeles să excludă beneficierea de facilităţi pentru prelucrarea doar parţială a materiilor prime importate, în aceste condiţii.
Faptul că societatea nu a dovedit că şi-a desfăşurat activitatea într-o zonă defavorizată, rezultă şi din modul cum a fost condusă contabilitatea, respectiv fără evidenţe financiar-contabile, separate, pentru cele două secţii de producţie.
Împrejurarea că după efectuarea controlului a apărut punctul de lucru de pe strada Oborului nr. 3, dar fără o serie de documente cerute de lege (avizul de gestiune, fişe de magazie) şi fără avize de funcţionare de la nici o autoritate, nu conduce la concluzia că materia primă ar fi fost prelucrată în mod exclusiv în zona defavorizată.
În consecinţă, recursurile fiind întemeiate, în sensul celor ce au precedat, urmează a fi admise, a se casa sentinţa atacată şi, în fond, a se respinge acţiunea reclamantei SC M.C. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj, de Direcţia Generală a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Cluj, precum şi de Direcţia Regională Vamală Oradea, în reprezentarea Direcţiei Generale a Vămilor, împotriva sentinţei civile nr. 267 din 20 iunie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa şi, în fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2588/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 259/2003. Contencios.. Stabilirea competenţei → |
|---|
