CSJ. Decizia nr. 2594/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2594/2003
Dosar nr. 933/2003
Şedinţa publică din 27 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Dâmboviţa prin Decizia nr. 279 din 23 februarie 2001 a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei formulată de R.F., D.E. şi I.M.N., împotriva deciziilor de imputare nr. 215 din 5 octombrie 1999 şi 231 din 22 octombrie 1999, emise de SNP Petrom – sucursala PECO Dâmboviţa, în favoarea Colegiului jurisdicţional Dâmboviţa, în conformitate cu art. 41 din Legea nr. 94/1992, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 77/2002.
Colegiul jurisdicţional Dâmboviţa a Curţii de Conturi prin sentinţa nr. 128 din 9 octombrie 2002, a dispus admiterea contestaţiei şi anularea deciziilor de imputare.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că prin deciziile 215 din 5 octombrie 1999 şi 231 din 22 octombrie 1999, intimata a imputat contestatoarelor suma de 4.480.200 lei şi, respectiv 2.567.300 lei.
În urma inventarierilor din 24 august 1999 s-a constatat o lipsă de 75 l. benzină regulator, 657 l. benzină premium şi 12 l. motorină, iar la cea de a doua inventariere din 1 septembrie 1999 o lipsă de 207 l. benzină premium şi 125 l. motorină.
Expertiza contabilă a arătat că diferenţa în plus sau în minus trebuiau înregistrate zilnic, iar în perioada 1 noiembrie al anului curent până la 30 octombrie a anului următor au loc compensări ale minusurilor cu plusurile înregistrate.
Expertul a stabilit că operaţiunile de compensare a minusurilor din perioada caldă cu plusurile din sezonul rece nu au fost evidenţiate clar şi din acte nu a rezultat dacă s-a ţinut cont de acestea la valorificarea inventarelor de către intimată, dar a concluzionat că lipsurile au fost imputate prematur fără o analiză riguroasă a cauzelor care au condus la producerea lor şi că prejudiciul este incert.
Instanţa, având în vedere concluziile expertizei, a înlăturat prezumţia de vinovăţie instituită prin Legea nr. 22/1999 şi a exonerat de răspundere pe contestatoare.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 685 din 5 decembrie 2002 a respins recursul jurisdicţional formulat de SNP Petrom - sucursala PECO Dâmboviţa, reţinând că recurentul nu a reuşit să combată concluziile expertizei tehnice şi anume, faptul că prejudiciul s-a stabilit fără a analiza datele problemei în mod temeinic că prejudiciul este incert şi nu sunt întrunite condiţiile răspunderii materiale în sarcina contestatoarelor.
Considerând Decizia netemeinică şi nelegală intimata a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea deciziei, admiterea recursului şi casarea sentinţei Colegiului jurisdicţional şi, în fond, respingerea contestaţiei.
Se susţine că, probele dosarului fac dovada vinovăţiei contestatoarelor, care nu au sesizat pierderile conducerii unităţii în termen de 24 ore conform art. 9 din HCM nr. 2230/1969, nu au completat corect rapoartele de gestiune, iar prejudiciul este cert, comisia de inventariere efectuând operaţiunile de compensare şi de aplicare a cotelor legale de perisabilităţi.
Recursul este nefondat.
Prin deciziile nr. 215 din 5 octombrie 1999 şi 231 din 22 octombrie 1999 , SNP Petrom - sucursala PECO Dâmboviţa, a imputat contestatoarelor lipsa unor cantităţi de benzină regulator, premium şi motorină.
Acestea s-au apărat arătând că nu au culpă, lipsurile nu sunt ca urmare a activităţii lor în staţie sau a nerespectării procesului tehnologic, ci se datorează procesului de evaporare şi a diferenţei de temperatură.
Art. 102 alin. (1) C. muncii, prevede că persoanele încadrate în muncă răspund pentru pagubele produse din vina şi în legătură cu munca lor, iar sarcina dovedirii culpei revine, în general unităţii, conform art. 178 din acelaşi cod.
De la regula generală, există excepţii în cazul lipsurilor în gestiune, când potrivit art. 24 şi 25 din Legea nr. 22/1969, se instituie o prezumţie de culpă în sarcina gestionarului, prezumţie relativă, ce poate fi răsturnată prin proba contrarie.
În cauză s-au efectuat două expertize: tehnică şi contabilă.
Expertul tehnic arată că prejudiciul este incert şi nu este imputabil contestatoarelor, deoarece există incertitudini de natură tehnică în calibrarea incorectă a rezervoarelor de către intimată şi au existat pierderi şi evaporări peste nivelul consumurilor tehnologice acordate de Centrala PECO – deoarece luna august este cea mai călduroasă lună din an, iar consumurile sunt calculate ca o medie pentru cele şase luni mai calde din an.
Expertul contabil, a arătat că diferenţele în plus sau în minus trebuie să se înregistreze zilnic, iar în perioada 1 noiembrie anul curent până la 31 octombrie a anului următor au loc compensări ale minusurilor cu plusurile înregistrate.
S-a precizat că cele două inventare au avut loc la prima oră a dimineţii, iar scăderea temperaturii pe timpul nopţii a favorizat constatarea unor diferenţe în minus, iar recepţionarea unor cantităţi de carburant la ora 12 - 14, când temperaturile ajungeau la + 35oC poate conduce la recepţionarea efectivă a unor cantităţi mai mici decât cele înscrise în documente.
S-a concluzionat că lipsurile au fost imputate prematur fără o analiză riguroasă a cauzelor care au condus la producerea lor şi că prejudiciul este incert.
Instanţa în mod justificat având în vedere cele de mai sus a înlăturat prezumţia de vinovăţie prevăzută de Legea nr. 22/1969 şi a exonerat pe contestatoare de răspundere.
În consecinţă, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SNP Petrom - sucursala PECO Dâmboviţa împotriva sentinţei civile nr. 685 din 5 decembrie 2002 a secţiei jurisdicţionale Curţii de Conturi .
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2593/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 2597/2003. Contencios → |
|---|
