CSJ. Decizia nr. 2591/2003. Contencios. Suspendare decizie U.A.R.si decizie Barou. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2591/2003
Dosar nr. 2684/2002
Şedinţa publică din 27 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 9 octombrie 2002, la Curtea de Apel Bucureşti, L.Ş. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 763 din 4 septembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul a susţinut că în privinţa deciziei nr. 6401 din 16 septembrie 2000, emisă de U.A.R., ar opera autoritatea de lucru judecat, întrucât în mod separat în timpul desfăşurării litigiului de faţă, a făcut o cerere de suspendare a acestei decizii care s-a admis, deci este definitivă.
Cât priveşte suspendarea deciziei nr. 181 din 12 iulie a Baroului Brăila, operează excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia, deoarece Decizia Baroului poate fi atacată numai la Comisia Permanentă a U.A.R.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiţie reţine că L.Ş. a cerut în temeiul art. 9 din Legea nr. 29/1990, suspendarea deciziei nr. 6401 din 16 septembrie 2000 a U.A.R., precum şi a deciziei nr. 181 din 12 iulie 2000, emisă de Baroul Brăila, până la soluţionarea litigiului existent, privind anularea celor două decizii.
Prin sentinţa nr. 763 din 4 septembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia autorităţii lucrului judecat invocată de Baroul Brăila şi a respins ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului L.Ş., în contradictoriu cu U.A.R. şi cu Baroul Brăila.
Instanţa a precizat că reclamantul, avocat în Baroul Brăila, a fost supendat din profesia de avocat, prin Decizia nr. 181 din 12 iulie 2000, până la pronunţarea unei sentinţe penale irevocabile în dosarul penal, în care acesta este cercetat pentru mai multe infracţiuni ce aduc atingere prestigiului profesiei de avocat.
Instanţa a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, iar în speţă ,nu sunt întrunite toate condiţiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, respectiv „un caz bine justificat", măsura fiind „necesară" pentru „prevenirea unei pagube iminente".
Faptul că familia reclamantului are o situaţie materială precară nu este o situaţie nouă şi întemeiată, ce ar justifica aplicarea art. 9 din Legea nr. 29/1990, situaţia precară existând şi anterior luării măsurii de suspendare din profesie.
Cât priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, în mod corect instanţa a respins-o, cât timp o cerere de suspendare a executării actului administrativ, în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990, poate fi făcută din nou, dacă s-au administrat condiţiile avute în vedere la soluţionarea primei cereri.
Cât priveşte netemeinicia cererii de suspendare este de reţinut că inculpatul nu este cercetat pentru comiterea mai multor infracţiuni şi până acum nu s-a pronunţat o sentinţă definitivă irevocabilă, privind nevinovăţia inculpatului.
Deci, recursul de faţă este neîntemeiat, sentinţa atacată în cauză fiind legală şi temeinică, instanţa făcând corect aplicarea art. 9 din Legea nr. 29/1990 şi a art. 84 din Statutul profesiei de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.Ş., împotriva sentinţei civile nr. 763 din 4 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2590/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... | CSJ. Decizia nr. 2592/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
