CSJ. Decizia nr. 2647/2003. Contencios. împotriva deciziei Presedintelui Consiliului Concurentei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2647/2003
Dosar nr. 148/2003
Şedinţa publică din 17 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 418 din 14 noiembrie 2002, Comisia Consiliului Concurenţei a sancţionat SC C. SA Bucureşti cu o amendă de 20.000.000 lei, în conformitate cu art. 55 lit. a) din Legea nr. 21/1996, pentru încălcarea art. 16 alin. (1) din acelaşi act normativ prin omisiunea notificării concentrării economice realizate prin dobândirea controlului asupra SC G.E. SA, decizie menţinută prin Decizia nr. 472 din 17 decembrie 2002 a Preşedintelui Consiliului Concurenţei, prin respingerea plângerii formulate de agentul economic.
Autoritatea de concurenţă, prin ambele decizii, a reţinut că la data de 25 iulie 2002, SC C. SA a achiziţionat un număr de 2.554.364 acţiuni, reprezentând 54,025% din capitalul social al SC G.E. SA şi că potrivit art. 11alin. (2) lit. b) din Legea nr. 21/1996 şi a Regulamentului privind autorizarea concentrărilor economice, dobândirea controlului de către SC C. SA constituie o concentrare economică, iar conform art. 16 din Legea nr. 21/1996 există obligaţia notificării acesteia în vederea autorizării de către Consiliul Concurenţei.
S-a mai reţinut că SC C. SA a notificat Consiliul Concurenţei operaţiunea de concentrare economică abia la data de 9 septembrie 2002, deşi obligaţia de a notifica exista de la data dobândirii controlului, respectiv 25 iulie 2020. S-a mai reţinut că obligaţia de a notifica revenea agentului economic la data preluării controlului, respectiv data semnării contractului de cesiune de acţiuni, conform Regulamentului în vigoare la data realizării operaţiunii de concentrare economică, iar nu în termen de 30 de zile de la preluarea controlului. Referitor la data la care notificarea a devenit efectivă s-a reţinut că de la acest moment curg termenele în care Consiliul Concurenţei are obligaţia să ia o decizie cu privire la operaţiunea de concentrare economică notificată, sancţiunea în cazul omisiunii notificării concentrării economice aplicându-se independent de data la care notificarea devine efectivă.
În ceea ce priveşte încadrarea operaţiunii notificate în ipoteza prevăzută de art. 12 lit. c) din Legea nr. 21/1996 s-a reţinut, prin Decizia nr. 472/2002, că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, în special exercitarea controlului în vederea salvgardării valorii integrale a investiţiei şi nici nu a invocat această excepţie la Consiliul Concurenţei, aceasta afirmând doar că nu a exercitat drepturile de vot aferente participaţiei deţinute până la data de 23 august 2002 când a avut loc prima Adunare Generală a Acţionarilor.
Prin cererea înregistrată la data de 7 ianuarie 2003, SC C. SA Bucureşti a formulat recurs împotriva deciziei nr. 472 din 17 decembrie 2002 a Preşedintelui Consiliului Concurenţei prin care s-a respins plângerea sa formulată împotriva deciziei nr. 418 din 14 noiembrie 2002 a Comisiei Consiliului Concurenţei (prin care a fost sancţionată cu o amendă în cuantum de 20.000.000 lei), solicitând anularea măsurii dispuse.
În motivarea cererii sale, recurenta a arătat că nu a săvârşit contravenţia prevăzută de art. 55 lit. a) din Legea nr. 21/1996, adică omisiunea notificării unei concentrări economice cerute de art. 16 din lege. Aceasta, întrucât operaţiunea de concentrare economică realizată a fost notificată Consiliului Concurenţei la data de 9 septembrie 2002, iar autoritatea de concurenţă i-a comunicat faptul că notificarea a devenit efectivă începând cu data de 25 octombrie 2002.
Totodată, recurenta arată că şi în situaţia în care Decizia atacată s-ar întemeia pe motivul întârzierii depunerii notificării, nici o astfel de motivaţie nu ar fi justificată în raport cu dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1996, coroborate cu cele ale art. 11 alin. (2) lit. b) din lege şi cu faptul că SC C. SA a dobândit controlul efectiv asupra SC G.E. SA, abia la 23 august 2002, în cadrul Adunării Generale a Acţionarilor, iar nu la data semnării contractului de vânzare – cumpărare.
Intimata a formulat întâmpinare, reiterând, în esenţă, argumentele arătate şi în cele două decizii, în sensul celor arătate în cele ce preced, solicitând respingerea ca nefondat a recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a deciziei nr. 472/2002 a Preşedintelui Consiliului Concurenţei.
Examinând Decizia atacată în raport cu toate criticile formulate, cu probele administrate în cauză şi cu toate dispoziţiile legale incidente pricinii se constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 21/1996 a concurenţei această lege are drept scop protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor.
În Cap. III din Legea nr. 21/1996, intitulat „Concentrarea economică", sunt prevăzute expres situaţiile în care există o operaţiune de concentrare economică (art. 11), precum şi situaţiile care nu constituie o astfel de operaţiune (art. 12). Totodată, se prevăd situaţiile în care sunt interzise concentrările economice (art. 13), precum şi criteriile pentru stabilirea compatibilităţii lor cu un mediu concurenţial normal (art. 14), iar prin dispoziţiile art. 16 alin. (1) din lege se prevede că cele care depăşesc pragul prevăzut de art. 15 sunt supuse controlului şi trebuie notificate Consiliului Concurenţei. Conform art. 16 alin. (3) din lege procedura de notificare, termenele, documentele şi informaţiile de prezentat, comunicările şi prezentarea de observaţii de către agenţii economici se stabilesc prin regulament şi instrucţiunile adoptate de Consiliul Concurenţei.
Regulamentul privind autorizarea concentrărilor economice, în vigoare în perioada avută în vedere de autoritatea de concurenţă, conţine instrucţiunile şi precizările privind notificarea concentrărilor economice (Părţile III şi IV), amploarea acestor reglementări răspunzând scopului controlului concentrărilor economice de către Consiliul Concurenţei, respectiv acela de a veghea împotriva creării de monopoluri sau de agenţi economici cu poziţie dominantă pe piaţă, care pot conduce la restrângerea, înlăturarea sau denaturarea semnificativă a concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia.
Cap. I din Partea a III-a a Regulamentului reglementează notificarea „prealabilă" a concentrărilor economice, precizându-se totodată că notificările vor deveni efective de la data la care sunt înregistrate la Consiliul Concurenţei, cu excepţia cazurilor în care informaţiile cuprinse în notificare sunt inexacte sau incomplete - art. 5 alin. (1), iar prin Cap. II din acelaşi Regulament se stipulează că perioadele de 30 de zile şi de maximum 5 luni la care se referă legea, încep să curgă din ziua care urmează datei la care notificarea a devenit efectivă. Astfel, termenul de 30 de zile de la data la care notificarea a devenit efectivă se referă la perioada în care Consiliul Concurenţei va examina operaţiunea de concentrare pentru a proceda, după caz, la emiterea unei decizii de admitere, la emiterea unei decizii de neobiecţiune sau la emiterea unei decizii de deschidere a unei investigaţii.
În cauză, se constată că, astfel cum corect s-a reţinut în Decizia atacată, recurenta nu a procedat la notificarea prealabilă concentrării economice, motiv pentru care a fost corect sancţionată contravenţional.
Este adevărat că aceasta a notificat totuşi Consiliul Concurenţei, dar abia la 9 septembrie 2002, iar autoritatea, prin Decizia nr. 425 din 19 noiembrie 2002, a autorizat concentrarea, numai că data efectivă a notificării nu-i conferă un caracter retroactiv de natură a acoperi omisiunea, de a notifica în prealabil concentrarea economică atunci când aceasta s-a produs anterior deciziei Consiliului Concurenţei.
Referitor la încadrarea operaţiunii notificate în ipoteza prevăzută de art. 12 lit. c) din Legea nr. 21/1996 se constată, pe de o parte, că recurenta nu a invocat această excepţie în notificarea depusă la Consiliul Concurenţei şi nici nu a dovedit că îndeplineşte condiţiile prevăzute de acest text de lege. Este adevărat, însă, că a susţinut că nu a exercitat drepturile de vot până la data de 23 august 2002, numai că obligaţia de a notifica în prealabil îi revenea, potrivit Regulamentului în vigoare, la data preluării controlului, respectiv la data semnării contractului prin care a achiziţionat acţiunile ce reprezintă 54,025% din capitalul social al SC G.E. SA.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar rezultă că acest contract a fost semnat la 25 iulie 2002, că potrivit art. 3.1 din contract, transferul de proprietate are loc la data plăţii preţului, prevăzută la art. 4.1 din contract şi că la art. 4.1. nu se prevede data.
În plus, prin adresa Ministerului Turismului se confirmă plata preţului „la termenul stabilit în contract".
Din coroborarea tuturor acestor date, rezultă că nu s-a fixat o altă dată de plată a preţului, motiv pentru care data semnării „contractului cu plata integrală" reprezintă data transferului de proprietate, contrar celor susţinute de recurentă.
Prin urmare, constatându-se că Decizia atacată este legală şi temeinică, iar criticile nefondate, se va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC C. SA Bucureşti, împotriva deciziei Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 472 din 17 decembrie 2002, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2646/2003. Contencios. Refuz raspuns... | CSJ. Decizia nr. 2648/2003. Contencios. Refuz înmatriculare în... → |
|---|
