CSJ. Decizia nr. 2641/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2641/2003
Dosar nr. 1050/2003
Şedinţa publică din 16 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 954 din 19 mai 2001, Direcţia de Muncă şi Solidaritate Socială a judeţului Timiş a respins cererea petentei M.M. privind acordarea calităţii de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu motivarea că aceasta nu se încadrează în nici una din prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât actul normativ amintit se aplică doar cetăţenilor români care au fost persecutaţi din motive etnice de regimul Antonescu.
Ulterior, M.M. a revenit cu o nouă cerere, iar Casa Judeţeană de Pensii Timiş, revizuindu-şi punctul de vedere referitor la categoriile beneficiare de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, a admis cererea reclamantei, începând cu data de 30 aprilie 2002, data înregistrării celei de a doua cereri a acesteia.
Împotriva deciziei nr. 602 din 30 aprilie 2002, reclamanta a promovat acţiunea în contencios administrativ, solicitând acordarea drepturilor începând cu data de 1 aprilie 2001, data înregistrării primei cereri pe care a solicitat să fie luată în considerare.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 19 din 28 ianuarie 2003, a respins acţiunea reclamantei M.M., ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 189/2000, drepturile băneşti se acordă persoanelor persecutate din motive etnice, începând cu întâi a lunii următoare depunerii cererii, iar cum prima cerere a fost respinsă printr-o hotărâre irevocabilă, poate fi luată în considerare numai a doua cerere, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, putând fi acordate începând cu 1 mai 2002.
Împotriva hotărârii astfel pronunţate a declarat recurs M. M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că a depus cerere în termenul legal prevăzut de art. 7 pct. 2 din Legea nr. 189/2000, la Direcţia de Muncă şi Solidaritate Socială Timiş, la 20 martie 2001, urmând să i se acorde drepturile cuvenite începând cu 1 aprilie 2001.
A mai arătat că multor altor persoane aflate în aceeaşi situaţie (ex. L.D.) li s-au acordat drepturile băneşti începând cu luna imediat următoare datei înregistrării primei cereri.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 954 din 19 mai 2001, Direcţia de Muncă şi Solidaritate Socială a judeţului Timiş a respins cererea reclamantei privind acordarea calităţii de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu motivarea că aceasta nu se încadrează în nici una din prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât actul normativ se aplică doar cetăţenilor români care au fost persecutaţi din motive etnice de regimul Antonescu.
Ulterior, Casa Judeţeană de Pensii Timiş, succesoarea Direcţiei de Muncă şi Solidaritate Socială Timiş, în materia acestor drepturi şi-a revizuit opinia cu privire la persoanele beneficiare de prevederile Legii nr. 189/2000, în sensul că sunt beneficiare şi persoanele strămutate sau refugiate din Ardealul de Nord urmare a Dictatului de la Viena, cu motivarea că prin HG nr. 127/2002 au fost incluse şi aceste persoane.
În cauză, M.M. a fost strămutată împreună cu familia din Ardealul de Nord, după Dictatul de la Viena.
Dreptul reclamantei de a-i fi aplicate măsurile reparatorii instituite prin Legea nr. 189/2000, rezultă din economia textului acestei legi, chiar şi în situaţia în care răspunderea nu revine direct Statului român.
Dispoziţiile HG nr. 127/2002 nu acordă drepturi noi şi nici nu adaugă condiţii sau categorii de persoane beneficiare de prevederile Legii nr. 189/2000, ci doar dă o interpretare a acesteia.
Astfel că, dreptul reclamantei s-a născut la data de întâi a lunii următoare datei formulării primei cereri, respectiv la 1 aprilie 2001, întrucât textul normativ de reglementare era în vigoare, iar nu la data întocmirii celei de a doua cereri.
Respingerea cererii iniţiale de către Direcţia de Muncă şi Solidaritate Socială Timiş nu a fost consecinţa lipsei unui text normativ favorabil, ci doar consecinţa unei interpretări greşite a dispoziţiilor legii sus-menţionate.
Pentru considerentele arătate, Curtea urmează să admită recursul declarat în cauză şi să acorde drepturile reclamantei, potrivit dispoziţiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.M. împotriva sentinţei civile nr. 19 din 28 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi, în fond, admite acţiunea. Modifică în parte Decizia nr. 602 din 24 octombrie 2002 a Casei Judeţene de Pensii Timiş, în sensul că drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, se vor acorda reclamantei cu începere de la data de 1 aprilie 2001.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2640/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 2642/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
