CSJ. Decizia nr. 2721/2003. Contencios. Anulare decizie a Plenului Consiliului Concurentei si suspendarea executarii deciziei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2721/2003
Dosar nr. 3062/2002
Şedinţa publică din 23 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC R.A.I. SA Bucureşti, în contradictoriu cu Consiliul Concurenţei, a solicitat anularea deciziei Plenului Consiliului Concurenţei nr. 188/2002 şi suspendarea executării ei.
Prin Decizia atacată s-a reţinut că Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism din România (A.N.A.T.) şi SC R.A.I.SA se fac vinovate de încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) şi g) din Legea concurenţei nr. 21/1996, prin încheierea unei înţelegeri în urma căreia A.N.A.T a stabilit, în numele membrilor săi, comisioanele aplicate pentru poliţele de asigurare în caz de insolvabilitate şi/sau faliment a agenţiei de turism, conferind în felul acesta, societăţii R.A.I., pentru marea majoritate a membrilor A.N.A.T., calitatea de asigurător al agenţiilor de turism, în detrimentul celorlalte societăţi de asigurare.
În temeiul art. 50 lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996 s-a luat măsura aplicării amenzii de către Comisia Consiliului Concurenţei, ce va stabili cuantumul amenzii pe baza criteriilor revăzute în art. 57 din lege.
Reclamanta susţine că nu sunt întrunite cerinţele art. 5 alin. (1) lit. a) şi g) din Legea nr. 21/1996, că Decizia este nelegală, pentru că are la bază o prezumţie simplă, ori conform legii trebuie dovedită intenţia, iar cota de piaţă a fost calculată greşit.
Se solicită suspendarea executării deciziei, deoarece s-a dispus prin art. 6 din decizie, publicarea ei în Monitorul Oficial al României, în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ.
Cererea reclamantei privitoare la suspendarea vremelnică, fără somaţie sau trecerea vreunui termen a executării deciziei nr. 188/2002, până la soluţionarea acţiunii în anulare a acesteia, a fost soluţionată prin respingere, nefiind întrunite cerinţele art. 9 din Legea nr. 29/1990, prin încheierea de şedinţă din 17 iulie 2002.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 883 din 2 octombrie 2002 , a respins ca nefondată acţiunea, reţinând legalitatea deciziei contestate.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, SC R.A.I. SA a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi, în fond, admiterea acţiunii.
Reclamanta-recurentă arată că soluţia a fost dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât nu sunt întrunite cerinţele art. 5 alin. (1) lit. a) şi g) din Legea nr. 21/1996, respectiv nu a existat o inechitate a condiţiilor comerciale şi o fixare concertată a preţurilor de vânzare-cumpărare a tarifelor, nu s-a produs eliminarea de pe piaţă a altor concurenţi, nu s-a limitat sau împiedicat accesul pe piaţă relevantă a altor agenţi economici, nu a existat o înţelegere de a nu se cumpăra/vinde către anumiţi agenţi economici.
Subliniază că recomandarea A.N.A.T. este opţională şi în concordanţă cu scopul legal al asociaţiei; de altfel A.N.A.T. - ul reprezintă un segment redus al pieţei relevante.
Decizia este legală, pentru că are la bază o prezumţie simplă, or, conform legii trebuia dovedită intenţia (art. 1203 C. civ.).
În ce priveşte cota de piaţă, a fost calculată greşit la 30,26%, în realitate fiind de 10,08%.
Recursul este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că la 2 februarie 2001, S.A.R. A. SA a înaintat plângere la Consiliul Concurenţei în care arată că întâmpină dificultăţi în demararea negocierilor pentru încheierea de poliţe de asigurare cu agenţiile de turism, membre ale A.N.A.T., deoarece între A.N.A.T. şi reclamanta-recurentă R.A.I. SA s-a încheiat o convenţie care conferă R.A.I. SA, calitatea de unic asigurător al agenţiilor de turism, membre A.N.A.T., pentru cazurile de insolvabilitate şi/sau faliment al agenţiilor de turism.
În urma finalizării investigaţiei dispuse de Preşedintele Consiliului Concurenţei, în baza art. 46 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, s-a constatat că prin adresa nr. 1013 din 20 decembrie 2000, A.N.A.T. a transmis membrilor săi că se pot încheia poliţe de asigurare în caz de faliment şi/sau insolvabilitate financiară, cu una sau mai multe societăţi de asigurare, dar Consiliul de Administraţie al A.N.A.T. hotărâse pe 13 decembrie 2000, să recomande tuturor membrilor asociaţiei să încheie un contract de poliţa de asigurare cu R.A.I. SA şi chiar dacă acestea încheiaseră un contract de poliţă de asigurare cu alte companii, se recomandă să se încheie o alta şi cu R.A.I. SA.
Înţelegerea încheiată şi semnată, prevedea nivelul comisioanelor care urmau a fi aplicate pentru poliţa de asigurare a agenţiei de turism în caz de insolvabilitate sau faliment, cu menţiunea că se vor aplica numai membrilor A.N.A.T.
Consiliul Concurenţei, prin Decizia nr. 188 din 30 mai 2002 a reţinut că A.N.A.T. şi R.A.I. SA, reclamanta-recurentă, se fac vinovate de încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) şi g) din Legea Concurenţei nr. 21/1996 şi s-a luat măsura aplicării amenzii pe baza prevederilor art. 57 din lege.
Dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 interzic înţelegerile monopoliste având ca obiect: „fixarea concertată în mod direct sau indirect a preţurilor de vânzare sau cumpărare a tarifelor, rabaturilor, adaosurilor sau a oricăror alte condiţii comerciale inechitabile", iar lit. g) a aceluiaşi articol, interzice înţelegerile care au ca efect „eliminarea de pe piaţă a altor concurenţi, limitarea sau împiedicarea accesului pe piaţă şi a libertăţii exercitării concurenţei de către alţi agenţi economici, precum şi înţelegerile de a nu cumpăra de la sau de a nu vinde către anumiţi agenţi economici fără o justificare rezonabilă".
În speţă, înţelegerea încheiată între R.A.I. SA şi A.N.A.T., în urma căreia au fost stabilite comisioanele aplicate pentru poliţele de asigurare în caz de insolvabilitate şi/sau faliment a agenţiilor de turism, este o practică anticoncurenţială interzisă, fiind săvârşită în forma fixării concertate a tarifelor, respectiv a nivelului comisioanelor.
Înţelegerea a fost pusă în practică în perioada 1 ianuarie 2001 – 1 august 2001, or, în acest interval R.A.I. SA a avut calitatea de asigurator al agenţiilor de turism pentru marea majoritate a membrilor A.N.A.T., în detrimentul celorlalte societăţi de asigurare, agreate de Ministerul Turismului (23 de societăţi), conform adresei nr. 926 din 17 aprilie 2001.
Prin înţelegere anticoncurenţială dintre reclamanta-recurentă şi A.N.A.T., s-a urmărit practicarea unor comisioane unice numai faţă de membrii A.N.A.T., precum şi încheierea poliţelor de asigurare pentru cazurile de insolvabilitate şi/sau faliment a agenţiilor de turism, numai cu R.A.I. SA.
Împrejurarea că reclamanta a aplicat aceleaşi cotaţii de primă faţă de toate agenţiile de turism, fie că erau sau nu membre A.N.A.T., nu înlătură efectul înţelegerii: restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei.
Susţinerea că recomandarea A.N.A.T., din Adresa nr. 1013 din 20 decembrie 2000, nu a avut caracter de obligativitate, în mod justificat a fost respinsă de instanţă.
Din comportamentul agenţiilor de turism, membre A.N.A.T., a rezultat că aceasta a fost percepută de către membri ca fiind mai mult o obligaţie impusă prin hotărâre a Consiliului de Administraţie al A.N.A.T., întrucât în actul constitutiv A.N.A.T. se condiţionează menţinerea calităţii de membru A.N.A.T., de respectarea deciziilor Consiliului de Administraţie; practic la 30 septembrie 2001, reclamanta încheiase un număr de 200 de poliţe de asigurare pentru cazurile insolvabile şi/sau faliment, reprezentând 30,26% din totalul de poliţe de asigurare încheiate de principalele societăţi de asigurare.
Recurenta a mai susţinut că nu poate fi sancţionată, pentru că nu s-au produs efecte concrete, ca urmare a activităţii desfăşurate.
Susţinerea nu poate fi primită, întrucât prevede existenţa practicării ilegale, care are ca obiect sau poate avea (fără să existe efecte) restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei.
Nici motivul de recurs potrivit căruia, la stabilirea pieţei relevante a fost avut în vedere de Consiliul Concurenţei numai un segment de piaţă prin raportare doar la agenţiile membre A.N.A.T., nu poate fi primit.
Piaţa relevantă este piaţa asigurării turiştilor în cazul insolvabilităţii şi/sau falimentului agenţiei de turism.
La pagina 11 din Raportul de investigaţie, întocmit de experţii Consiliului Concurenţei, se arată procedeul folosit. Astfel, s-a luat în considerare totalul poliţelor (661 de poliţe) încheiate de societăţile de asigurare nu numai cu membrii A.N.A.T. (510 membri), cei cu toate agenţiile de turism licenţiate (1985 de agenţii de turism licenţiate).
Înţelegerea expresă semnată de reclamanta-recurentă şi A.N.A.T., precum şi „recomandarea" A.N.A.T. constituie probe directe în dovedirea săvârşirii practicii anticoncurenţiale de către reclamanta-recurentă.
În consecinţă, soluţia instanţei de respingere a acţiunii, este temeinică şi legală.
Având în vedere inexistenţa unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.A.I. SA Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 883 din 22 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 272/2003. Contencios. Recurs anulare partiala a... | CSJ. Decizia nr. 2722/2003. Contencios → |
|---|
